2 aprilie, Ziua "Acceptării Autismului" și cum poți TU ajuta Autiștii acum!

2 aprilie, Ziua "Acceptării Autismului" și cum poți TU ajuta Autiștii acum!
imaginiea exprimă simbolul infinitului în culorile curcubeului și auriu plutind deasupra unui oraș cu oameni liberi, simbolizând libertatea autiștilor și eliberarea de stigma promovată prin conștientizarea actuală

2 Aprilie marchează Ziua Mondială a Autismului, un moment crucial pentru a reflecta asupra modului în care ne raportăm la această neurodiversitate. Deși termenul de autism este cunoscut, realitatea trăirii ca autist rămâne adesea neînțeleasă, stigmatizată și chiar temută.

Campaniile de conștientizare au familiarizat publicul cu existența autismului, dar nu au reușit să schimbe percepția generală, ba chiar au întărit-o, acesta fiind adesea asociat cu frica, confuzia și durerea. Acest climat creează un mediu nefavorabil dezvoltării armonioase a persoanelor autiste.

Avem nevoie de o schimbare de paradigmă: de la conștientizare superficială la acceptare și înțelegere reală. Asta înseamnă să recunoaștem și să respectăm diversitatea neurologică a ființei umane. Să ne informăm din surse credibile și de la persoane autiste, pentru a înțelege realitatea dincolo de stereotipuri. Să luăm în considerare nevoile specifice ale persoanelor autiste în toate aspectele vieții: educație, angajare, interacțiuni sociale. Este esențial să evităm etichetele și prejudecățile, concentrându-ne pe individualitatea și unicitatea fiecărei persoane.

Persoanele autiste sunt cele mai în măsură să vorbească despre propriile experiențe și nevoi. În această lună a autismului, dați glas vocilor lor: citiți articole și bloguri scrise de persoane autiste, urmăriți și ascultați perspective autiste pe platformele online, sprijiniți organizațiile conduse de persoane autiste.

Aprilie ar trebui să fie o lună a curiozității, nu a stigmatizării. Lăsați curiozitatea să vă ghideze. Nu vă mulțumiți cu o simplă conștientizare superficială. Abordați autismul cu deschidere, respect și dorință de a învăța și a înțelege.

Acceptarea și înțelegerea autismului nu sunt doar esențiale pentru bunăstarea persoanelor autiste, ci contribuie la construirea unei societăți mai incluzive, mai tolerante și mai umane pentru toți. 2 Aprilie nu este doar o zi dedicată autismului, ci o oportunitate de a ne schimba mentalitatea și de a crea un viitor mai luminos pentru toți cei care navighează spectrul neurodiversității.

De ce e nevoie de mai mult decât conștientizare?

Campaniile de conștientizare au familiarizat publicul cu existența autismului, dar nu au reușit să schimbe percepția generală. Autismul este adesea asociat cu frica, confuzia și durerea, creând un mediu nefavorabil dezvoltării armonioase a persoanelor autiste.

Acceptarea și înțelegerea – Cheia către o societate incluzivă

Avem nevoie de o schimbare de paradigmă: de la conștientizare la acceptare și înțelegere. Asta înseamnă să:

  • Recunoaștem și respectăm diversitatea neurologică a ființei umane.
  • Ne informăm din surse credibile create de persoane autiste și de la persoane autiste, pentru a înțelege realitatea dincolo de stereotipuri.
  • Luăm în considerare nevoile specifice ale persoanelor autiste în toate aspectele vieții: educație, angajare, interacțiuni sociale.
  • Evitați etichetele și prejudecățile, concentrându-vă pe individualitatea fiecărei persoane.

Ascultați vocile autiste!

Persoanele autiste sunt cele mai în măsură să vorbească despre propriile experiențe și nevoi. În această lună a autismului, dați glas vocilor lor:

  • Citiți articole și bloguri scrise de persoane autiste.
  • Urmăriți și ascultați perspective autiste pe platformele online.
  • Sprijiniți organizațiile conduse de persoane autiste.

Aprilie: O lună a curiozității, nu a stigmatizării

Lăsați curiozitatea să vă ghideze în această lună. Nu vă mulțumiți cu o simplă conștientizare superficială. Abordați autismul cu deschidere, respect și dorință de a învăța.

Acceptarea și înțelegerea autismului nu sunt doar esențiale pentru bunăstarea persoanelor autiste, ci contribuie la construirea unei societăți mai incluzive, mai tolerante și mai umane pentru toți.

2 Aprilie nu este doar o zi dedicată autismului, ci o oportunitate de a ne schimba mentalitatea și de a crea un viitor mai luminos pentru toți cei care navighează spectrul neurodiversității.

Doar prin acceptare și înțelegere vom putea depăși stigmatizarea și vom construi o lume cu adevărat incluzivă.

Deci cum altfel? Acceptarea și Înțelegerea Autismului: Dincolo de Conștientizare

În fiecare aprilie, autismul devine tema centrală a conștientizării globale. În întreaga lume, oameni bine intenționați "luminează în albastru" pentru Luna Conștientizării Autismului. Își decorează profilurile de socializare cu simbolul piesei de puzzle sau curcubeul, participă la marșuri de conștientizare, strâng fonduri și donează.

Din păcate, mulți adulți autiști simt un sentiment de teamă în preajma lunii aprilie. Ei se pregătesc mental și emoțional pentru ceea ce urmează, simțindu-se neputincioși. Acei susținători neurotipici (NT) bine intenționați nu au nicio idee cum se simt adulții autiști în legătură cu Luna Conștientizării Autismului, iar dacă ar ști, și-ar direcționa sprijinul diferit. Acest articol analizează de ce aliații NT nu înțeleg sentimentele adulților autiști și cum pot oferi cel mai bun sprijin.

10 lucruri pe care persoanele autiste doresc ca aliații lor neurotipici să le știe în luna aprilie:

  1. Nu ne dorim conștientizare, ci acceptare. Pentru non-autiști, conștientizarea autismului înseamnă a fi conștient de o problemă gravă, necesitând urgent un tratament. Nu evocă solidaritatea plină de respect pe care o are, de exemplu, conștientizarea cancerului de sân. În schimb, subliniază ‘tragedia’ autismului.
  2. Majoritatea nu dorim un leac. Marea majoritate a adulților autiști nu își dorește un tratament și nici nu consideră autismul o boală. Este felul lor natural de a exista, de a percepe și de a fi. Autismul este indisolubil legat de identitatea și percepția unei persoane autiste, iar un „leac” ar însemna ștergerea a ceea ce este esența lor. Mulți autiști sunt mândri de neurodiversitatea lor.
  3. Dorim să fiți conștienți de valoarea noastră dincolo de modelul medical al dizabilității. Modelul medical patologizează trăsăturile noastre înnăscute. S-ar putea să ne dezvoltăm diferit, să avem puncte forte și puncte slabe unice, să ne raportăm altfel la societate. Dar aceste trăsături nu sunt intrinsec negative, iar autismul nu înseamnă neapărat o calitate slabă a vieții.

De exemplu, exprimăm empatia diferit. Lipsa contactului vizual sau a expresiilor verbale tradiționale nu înseamnă că nu avem empatie. O arătăm în alte moduri, poate greșit interpretate de neurotipici, dar asta nu înseamnă că nu este profundă.

  1. Suntem profund ofensați de simbolul piesei de puzzle, campania „Light it up blue” și de ABA. ABA a dominat narațiunea despre autism la nivel global. Au campanii imense de strângere de fonduri și informațiile pe care le răspândesc apar primele în motoarele de căutare. Au speriat comunitatea cu ideea că vaccinurile sunt cauza autismului și că este nevoie urgentă de un tratament prin ghiciți ce, ABA. Au minimizat perspectiva persoanelor autiste, iar doar o mică parte din donațiile strânse merg către sprijinirea reală a persoanelor autiste.

ABA este responsabilă pentru campaniile „Light it up blue”. Vă cerem să distribuiți articole și perspective ale persoanelor autiste în luna aprilie și să le promovați cu hashtag-urile #RedInstead sau #RoșuÎnLocDeAlbastru, ca alternativă la simbolistica ABA, căci prin albatru și puzzle nu promovați autiștii, promovați ABA și noi nu dorim ABA.

Autiștii se opun ABA și terapiilor de conversie. Alternative la ABA, cum să înțelegi autismul.
autiștii care au trecut prin terapia de conversie ABA sunt mai predispuși la ideații suicidale după vârsta de 30 de ani și mult mai predispuși la a acționa suicidal.
  1. Preferăm limbajul care pune identitatea pe primul loc. Preferăm să fim numiți „autist/ă” și nu „persoană cu autism”. Autismul ne definește și este inseparabil de identitatea noastră. Nu este o rușine să fii autist.
  2. Suntem capabili să ne susținem cauza și dorim să învățați despre autism de la persoane autiste. Există mii de bloguri, site-uri, organizații și resurse informaționale produse și gestionate de autiști. Comunitatea autistă este activă, unită și dedicată schimbării; promovează drepturile tuturor persoanelor marginalizate, aducând în discuție inclusiv intersecționalitatea. Susțin copiii autiști și sunt cercetători valoroși. Îi puteți găsi pe rețelele sociale căutând hashtag-ul #actuallyautistic (#deFaptAutist).
  3. Autismul nu se încheie la 18 ani. Cei mai mulți oameni tind să creadă că autismul este o tulburare a copilăriei, dar un autist rămâne autist toată viața. Cu acest prilej, vă invităm să folosiți cuvântul „neurotip” în loc de „tulburare”.
  4. Etichetele legate de funcționalitate sunt ofensatoare și inexacte. Comentarea nivelului de funcționalitate al unei persoane autiste a devenit social acceptabilă. Adevărul este că autismul este invizibil, iar dificultățile cuiva nu pot fi măsurate după aparențe. Adesea, „funcționalitatea înaltă” vine cu un preț uriaș pentru persoana autistică. Ea ascunde sau „maschează” trăsăturile sale pentru a părea mai „normală”.
  5. Adulții autiști sunt copiii „severi” pe care îi vedeți diferit. Mulți dintre noi, ca adulți, am fost copiii non-verbali sau care vorbeau incoerent. Eram adesea clasificați după abilități. Adulții însă reușesc să își apere demnitatea controlând cât dezvăluie lumii despre vulnerabilitățile lor. Sunt lingviști și scriitori care rareori au rostit un cuvânt în școală; profesioniști care poartă zi de zi absorbante, neavând control total asupra vezicii urinare. Cei non-verbali pot adesea comunica prin scris sau în alte moduri. Mulți încă au crize (meltdowns), dar controlăm mai bine aceste manifestări.
  6. Nu putem reuși fără aliați neurotipici. Până interese precum ABA nu-și pierd monopolul asupra discuției despre autism, vocile autiștilor nu vor fi auzite. Progresul medical, terapiile, acomodările, înțelegerea socială și drepturile persoanelor cu dizabilități sunt îngreunate de aceste organizații care fac mult rău autiștilor. Susținerea lor trebuie să înceteze.

Avem nevoie de aliați neurotipici care să ne accepte diferențele și să ne vadă punctele forte și punctele slabe unice. Avem nevoie de angajatori și școli care să se adapteze profilurilor noastre neurologice. Aveți un rol esențial în a ne ajuta să fim incluși în conversația despre autism. Acest lucru înseamnă distribuirea de articole scrise de persoane autiste și susținerea organizațiilor conduse de autiști.

Așadar, haideți să transformăm luna aprilie în „Luna Acceptării Autismului”! Citirea acestui articol, scris de o persoană autistică, este un început excelent. Distribuindu-l mai departe, deveniți un aliat de nădejde.