A lua lucrurile la propriu pentru autiști - este mai mult decât ceea ce pare!

A lua lucrurile la propriu pentru autiști - este mai mult decât ceea ce pare!
Fotografie de Timon Klauser / Unsplash

„A lua lucrurile la propriu” este o trăsătură asociată, destul de des, cu autismul. Manualele de diagnosticare folosite de clinicieni nu includ detalii specifice cu privire la acest aspect - dar multe dintre organizațiile pe care profesioniștii și familiile le consideră ca fiind o autoritate în domeniul autismului îl detaliază, în informațiile, lor astfel:

„Persoanele autiste pot lua lucrurile la propriu și este posibil să nu înțeleagă întrebările deschise.” - Societatea Națională de Autism din Marea Britanie

„Copiii și adulții cu autism au dificultăți în comunicarea verbală și non-verbală. De exemplu, este posibil ca ei să nu înțeleagă sau să nu folosească în mod corespunzător: ...expresii care nu sunt menite să fie luate în mod literal” - Autism Speaks USA

Am scris acest blog pentru a împărtăși puțin din modul în care experimentez eu lumea și pentru a oferi o perspectivă alternativă pe care cititorul ar putea dori să o ia în considerare. Este mult prea ușor pentru oameni să accepte „ceea ce este” autismul. Prea multe organizații ne spun care sunt „simptomele” autismului sau cum arată autismul pentru alți oameni. Mie îmi place să împărtășesc „de ce” și „cum”. Să povestesc din interior. Nu am mai multă autoritate de a vorbi în numele tuturor persoanelor autiste decât au specialiștii, dar vă invit să lăsați deoparte ceea ce vi s-a spus despre autism pentru următoarele câteva minute și să pășiți în mintea mea....

Acest articol este o traducere și adaptare din limba engleză a unui articol de Chris Bonnello. Articolul original poate fi citit aici.

Metafore, expresii și ce se întâmplă în mintea mea

Pot identifica imediat o figură de stil. Am învățat multe dintre ele pe de rost. Știu automat ce înseamnă. […]

Mintea mea funcționează vizual. Atunci când mi se prezintă o informație, văd o imagine a acesteia în mintea mea. Nu este surprinzător faptul că îmi pot imagina mai ușor obiecte decât idei abstracte. Ideile pot să nu aibă granițe sau forme fizice pe care mintea mea să le poată reține. Vreau să știu cum arată un lucru și cum funcționează.

Procesarea și înțelegerea informațiilor noi

Atunci când mi se prezintă informații noi, mintea mea creează o imagine vizuală pentru a mă ajuta să le procesez și să le înțeleg. Asociez imaginea respectivă cu alte lucruri pe care le știu, ceea ce mă ajută să înțeleg informațiile mai în profunzime.

Iată un exemplu dintr-un blog pe care l-am scris mai demult despre mascare. În el descriu cum îmi maschez frecvent nevoia de claritate. Motivul pentru care îmi maschez nevoia de claritate este acela că am primit în mod constant și repetat feedback negativ pentru că am pus întrebări „greșite”.

>>Stăteam în sala de consiliu la o ședință foarte serioasă, iar persoana care vorbea a folosit expresia „elefantul din cameră” (n.r. expresie în limba engleză,“the elephant in the room”). Acum, știam foarte bine că această expresie nu trebuia luată la propriu. O alarmă s-a declanșat în mintea mea, care a spus „alertă de metaforă/figura de stil”. Așa că mi-am folosit modul meu rapid de gândire pentru a căuta prin tot ce știam despre elefanți pentru a încerca să deslușesc sensul. Elefanții sunt mari - vorbesc despre ceva care este mare? Elefanții au urechi mari și o trompă - nu, nu poate avea legătură cu asta și oprește-te, Emma, nu începe să te gândești la diferitele tipuri de elefanți și fiziologia fiecăruia. Elefanții nu uită niciodată - aha, poate că are legătură cu memoria sau cu faptul că își amintesc ceva. Ce altceva mai știu despre elefanți?....Și apoi a venit întrebarea din partea cuiva: „Ai vreo idee despre asta, Emma?” Și mi-am dat seama că nu aveam nici cea mai mică idee despre ce se întâmpla sau despre întrebare și nici măcar nu puteam să mă agăț de un răspuns la întâmplare. Conversația trecuse mai departe, iar eu eram pierdută în lumea lui Proboscidea. Eram, probabil, singura persoană din sală care avea cunoștințe exacte pentru a numi ordinul în care se află elefanții, mamuții și mastodonții - și eram probabil singura persoană din sală care se simțea stupid, neliniștită și pierdută! Și toate acestea pentru că nu am vrut să mă fac de râs pentru că nu am înțeles ceva. Vă provoc să petreceți o zi la locul de muncă sau la școală analizând cât de complex este limbajul, dacă setarea dvs. implicită este de a lua lucrurile literal.<<

După cum vedeți, am înțeles că era o expresie - cu siguranță, nu am simțit acea lipsă de înțelegere atât de des presupusă în informațiile despre autism.

Dar oare am luat cu adevărat expresia la propriu? Am afirmat, cu siguranță, în blogul meu anterior că „setarea mea implicită este de a lua lucrurile la propriu”. Am presupus că am făcut-o pentru că așa se presupune că fac persoanele autiste. În aceste zile, sunt mai puțin sigură că „a lua lucrurile la propriu” este o descriere exactă a ceea ce se întâmplă în cazul meu.

Dacă aș fi căutat claritate cerând mai multe informații despre elefant, aș fi întărit, după toate probabilitățile, această idee de a lua lucrurile la propriu în fața celor din jur. Mintea mea vizuală încerca cu disperare să potrivească imaginea elefantului meu cu alte informații despre elefant stocate în creierul meu. Voiam mai multe informații și mi s-a părut firesc să pătrund mai adânc în lumea elefanților pentru a găsi ceea ce aveam nevoie. […]

Deci, ce se întâmplă în cazul meu?

I-am descris colegului meu, Rorie, cât de dificil mi se pare să interpretez și să înțeleg ideile noi, în special atunci când acestea conțin figuri de stil nefamiliare. Am nevoie de informații clare de la început - și suficient de multe pentru a putea avansa în conversație sau în lectură.

Imaginea vizuală creată în mintea mea atunci când m-am confruntat cu expresia „elefantul din cameră” mi-a solicitat întreaga atenție. A fost la fel de cuprinzătoare și la fel de deranjantă ca și cum cineva s-ar aștepta ca eu să continui o conversație sau să citesc și să înțeleg un articol scris, dar cu un gong bătut cu putere lângă capul meu!

Nu puteam, pur și simplu, să dau imaginea într-o parte și să continui. Era o „chestie vizuală”, și nu o „chestie de luat lucrurile la propriu”.

Rorie și cu mine am reflectat asupra posibilității ca, atunci când vine vorba de expresii, să preiau în mod preferențial imaginea vizuală oferită de expresie, mai degrabă decât sensul semantic. Acest lucru mi se pare corect. Dificultățile mele apar adesea din cauza diferențelor de procesare senzorială, mai degrabă decât din cauza lipsei de înțelegere.

Așa cum mi-a spus Rorie: Acesta este un mod cu totul diferit de a gândi și de a vorbi despre o dimensiune a experienței autiste, formulată de obicei în termeni de „înțelegere deficitară”, „a lua lucrurile la propriu” sau „opoziție”.

Concluzie

Există multe idei general acceptate asociate cu autismul care pot fi mai bine înțelese din perspectiva procesării senzoriale decât din perspectiva „înțelegerii deficitare”. Voi explora unele dintre aceste idei în postările viitoare.

Articolul original: https://undercoverautism.org/2022/01/24/taking-things-literally-theres-more-to-it-than-meets-the-eye/


Dacă acest articol ți-a fost de folos și dorești să ne susții să creștem și să creăm și mai multe resurse utile gratuite poți dona dând click aici


Alătură-te grupului „Autismul explicat de autiști” pe Facebook, pentru resurse.


Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.


💡
Informațiilede pe acest site au un scop educațional general și nu înlocuiesc consultanța profesională. Este important să căutați formare, educație continuă, supraveghere clinică ori ajutor direct de la un psihoterapeut calificat.