Autismul, ADHD, ABA și Paradoxul Conformismului: Sănătatea Mintală Prin Lentila Supunerii?

Ca bărbat autist, ADHD, consilier și activist pentru drepturile persoanelor autiste, navighez într-o lume plină de contradicții. În această Săptămână a Sănătății Mintale, în timp ce Europa comemorează importanța bunăstării mintale, disonanța dintre aspirațiile susținerii sănătății mintale și realitățile trăite de indivizii neurodivergenți este deosebit de evidentă. Această disonanță este adânc înrădăcinată în concentrarea neclintită a societății noastre pe conformism ca etalon al sănătății mintale, adesea în detrimentul bunăstării autentice a celor care gândesc diferit.

Astăzi, ne adâncim în lentila unică prin care persoanele autiste percep și experimentează lumea, subliniind valoarea inerentă a neurodiversității. Vom explora modul în care presiunile societale de a ne conforma, idolatrizarea de intervenții bazate pe conformare, cum ar fi Analiza Comportamentală Aplicată (ABA) subminează chiar sănătatea mintală pe care își propun să o susțină. Este timpul să punem la îndoială status quo-ul și să luăm în considerare o abordare alternativă care nu doar sărbătorește neurodiversitatea, ci și împuternicește în mod activ indivizii să înflorească în modurile lor unice.

Paradoxul Neurodivergenței: Sănătatea Mintală Printr-o Lentilă Diferită

Zilnic, navighez într-o lume care se străduiește să înțeleagă și să accepte neurodivergența. Sunt martor la disonanța dintre promisiunile de susținere a sănătății mintale și realitatea trăită de cei pe care îi servesc. În această săptămână, în timp ce Europa comemorează Săptămâna Sănătății Mintale, mă confrunt cu o întrebare profundă: De ce societatea noastră perpetuează o concentrare pe conformism care adesea subminează bunăstarea mintală a persoanelor neurodivergente?

Pentru a înțelege acest paradox, trebuie mai întâi să recunoaștem lentila unică prin care persoanele autiste percep și experimentează lumea. Creierele noastre sunt conectate diferit, cu puncte forte și provocări distincte. Este posibil să procesăm informațiile senzoriale diferit, să ne confruntăm cu dificultăți în ceea ce privește funcționarea executivă sau să experimentăm interacțiunile sociale în moduri care se abat de la normele neurotipice. Aceste diferențe nu sunt deficite; sunt pur și simplu variații în neurologia umană.

Cu toate acestea, prea adesea, aceste diferențe sunt patologizate. În loc să sărbătorim neurodiversitatea, suntem presați să ne conformăm unei definiții înguste a „normalului”. Suntem supuși unor intervenții comportamentale precum ABA, care prioritizează conformarea în detrimentul înțelegerii, mascarea în detrimentul autenticității. Deși aceste intervenții pot produce rezultate pe termen scurt în ceea ce privește comportamentul exterior, ele vin adesea cu un cost mare pentru sănătatea noastră mintală, forțându-ne să ne suprimăm adevăratul sine pentru a satisface așteptările neurotipice.

Presiunea de a ne masca adevărata natură poate duce la anxietate, depresie și epuizare. Concentrarea pe conformitate poate înăbuși creativitatea, curiozitatea și perspectivele noastre unice. Accentul pus pe integrare ne poate face să ne simțim izolați și neînțeleși. Pe scurt, chiar intervențiile menite să ne îmbunătățească sănătatea mintală pot ajunge să ne facă rău.

În timp ce marcăm Săptămâna Sănătății Mintale, îndemn să ne reconsiderăm abordarea față de sănătatea mintală a persoanelor neurodivergente. Să ne îndepărtăm de concentrarea pe conformism și să ne îndreptăm către o celebrare a neurodiversității. Să prioritizăm înțelegerea în locul judecății, acceptarea în locul asimilării. Să creăm o lume în care toate creierele sunt apreciate, în care toate modurile de a fi sunt respectate.

În cuvintele autistei Amy Sequenzia: „Nu suntem stricați. Suntem diferiți. Și diferențele noastre sunt punctele noastre forte.” Este timpul să îmbrățișăm aceste puncte forte și să creăm o societate care să sprijine cu adevărat sănătatea mintală a tuturor membrilor săi.

Creiere Diverse, Comportamente Diverse: Fundamentul Neurologic al Neurodivergenței

Creierul uman este o minune a complexității, o simfonie de neuroni interconectați care orchestrează gândurile, emoțiile și acțiunile noastre. Totuși, așa cum nu există doi fulgi de zăpadă identici, nici două creiere nu sunt la fel. Această neurodiversitate se manifestă într-un spectru de stiluri cognitive, experiențe senzoriale și tipare comportamentale.

Când vorbim despre diferențele dintre creierele umane, vorbim, în esență, despre diferențe în percepție și procesare. Creierele noastre sunt constant bombardate cu stimuli senzoriali, iar modul în care filtrăm, interpretăm și răspundem la acești stimuli este modelat de conexiunile noastre neurologice unice. Pentru indivizii neurodivergenți, asta înseamnă că creierele noastre pot procesa informațiile senzoriale diferit, pot prioritiza alți stimuli și pot genera răspunsuri care se abat de la normele neurotipice.

În esență, o diferență înintrare (experiențele senzoriale) va duce inevitabil la o diferență în ieșire (comportament). Acesta nu este un semn de disfuncție sau sfidare, ci o consecință naturală a neurologiei noastre diverse. Persoanele autiste și ADHD, de exemplu, pot avea sensibilități senzoriale sporite, ceea ce duce la comportamente care par neobișnuite pentru observatorii neurotipici. Aceste comportamente, cum ar fi stimularea repetitivă sau hiperactivitatea, sunt adesea strategii de autoreglare care ne ajută să facem față unui mediu senzorial copleșitor.

Este crucial să recunoaștem că aceste diferențe de comportament nu sunt îndreptate împotriva nimănui. Ele sunt pur și simplu modul nostru de a naviga într-o lume care adesea nu este concepută având în vedere nevoile noastre neurodivergente. Nu ne opunem bunătății, respectului, ajutorului sau conexiunii sociale. De fapt, multe persoane autiste și ADHD sunt în mod inerent colaborative și empatice. Cu toate acestea, modul nostru unic de funcționare ne poate determina să exprimăm aceste calități în moduri care nu sunt imediat recunoscute sau apreciate de indivizii neurotipici.

Demascarea Daunelor ABA: Conformism vs. Autenticitate în Sănătatea Mintală Neurodivergentă

Pe măsură ce explorăm complexitățile neurodiversității, trebuie să ne confruntăm cu realitatea inconfortabilă că unele intervenții bine intenționate pot provoca daune de durată. Această secțiune se va concentra asupra practicii controversate a Analizei Comportamentale Aplicate (ABA), explorând potențialele sale impacturi negative asupra sănătății mintale a persoanelor autiste și opoziția larg răspândită cu care s-a confruntat din partea comunității neurodivergente.

ABA, o terapie înrădăcinată în behaviorism, își propune să modeleze comportamentul prin exerciții repetitive și întărire. Cu toate acestea, multe persoane autiste și susținători ai lor susțin că această concentrare pe conformare ignoră diferențele fundamentale în modul în care creierele neurodivergente percep și procesează informațiile. Presiunea de a se conforma așteptărilor neurotipice poate duce la suprimarea expresiei autentice de sine, la rușine internalizată și chiar la traume.

Autiștii se opun ABA și terapiilor de conversie. Alternative la ABA, cum să înțelegi autismul.

autiștii care au trecut prin terapia de conversie ABA sunt mai predispuși la ideații suicidale după vârsta de 30 de ani și mult mai predispuși la a acționa suicidal.

Asociația suntAutistRedacția suntAutist

Principiile de bază ale ABA, care implică descompunerea comportamentelor complexe în pași mai mici, mai ușor de gestionat și recompensarea răspunsurilor dorite, descurajând în același timp pe cele nedorite, pot duce în mod neintenționat la:

1. Suprimarea Expresiei Autentice de Sine: ABA se concentrează adesea pe a învăța indivizii neurodivergenți să-și mascheze comportamentele naturale pentru a se conforma așteptărilor neurotipice, suprimând stimularea (comportamentele de auto-stimulare), exprimarea emoțională și alte forme de autoreglare.
2. Rușine Internalizată și Îndoială de Sine: Concentrarea constantă pe „corectarea” comportamentelor poate duce la sentimente de rușine și inadecvare, deoarece indivizii autiști internalizează mesajul că modul lor natural de a fi este greșit.
3. Anxietate Crescută și Traumă: Pentru unii, presiunea de a performa și teama de consecințe negative în sesiunile ABA pot declanșa anxietate și chiar răspunsuri traumatice, exacerbate de dinamica puterii inerente ABA.

Tendința crescândă de a aplica ABA persoanelor ADHD ridică semnale de alarmă, având în vedere impactul negativ documentat al intervențiilor bazate pe conformare asupra persoanelor autiste. ADHD, ca și autismul, este o afecțiune neurodezvoltată, nu o tulburare de comportament care trebuie corectată. Aplicarea ABA la ADHD ridică preocupări similare cu privire la suprimarea individualității și potențialul de anxietate și traumă crescută.

Această extindere subliniază nevoia urgentă de advocacy și educare continuă. Trebuie să rezistăm tendinței de a reduce condițiile neurodezvoltării complexe la un set de comportamente care trebuie modificate și, în schimb, să ne străduim să creăm un sistem de sănătate mintală care sărbătorește neurodiversitatea, să împuternicească indivizii să își îmbrățișeze sinele autentic și să ofere sprijin care să răspundă cu adevărat nevoilor și punctelor lor forte unice.

Costul Conformismului: Perspectiva unui mea ca și Consilier

Trecând de la contextul societal mai larg, îmi îndrept acum atenția către experiențele personale ale indivizilor neurodivergenți care navighează într-o lume care adesea îi înțelege greșit și îi etichetează incorect. Pornind de la propriile mele experiențe ca și consilier, vom explora impactul profund pe care intervențiile axate pe conformare îl pot avea asupra persoanelor autiste și ADHD.

Astfel, ne confruntăm cu adevărul inconfortabil că multe practici de sănătate mintală, deși bine intenționate, pot perpetua răul, prioritizând conformismul în locul bunăstării autentice. Este un apel la examinarea fundațiilor sistemului nostru de sănătate mintală și la contestarea disconfortului societal adânc înrădăcinat față de diferență.

Ca și consilier, am fost martor direct la impactul pe care îl pot avea intervențiile axate pe conformare asupra persoanelor autiste și ADHD. Am văzut clienți luptându-se cu anxietatea, deseori pura ură de sine și depresia în timp ce încearcă să își suprime tendințele naturale. I-am văzut pierzându-și simțul identității în timp ce încearcă să se integreze într-o lume care nu îi înțelege. Și i-am văzut punându-și la îndoială valoarea pe măsură ce internalizează mesajul că diferențele lor sunt deficite.

Și eu m-am urât, deseori mă urăsc, nu știu cum să mă iubesc, nu știu cum să accept că altcineva mă iubește și nu sunt blând cu mine, nu-mi spun lucruri rele despre mine, mă corectez când îmi vin voci care vorbesc urât despre mine, când îmi spun „ești un imbecil” spun „nu... nu mai am resurse.. sunt obosit... să mă culc și să revin la asta după ce mă trezesc poate o să am altă perspectivă...”.

Aceste experiențe m-au determinat să pun la îndoială chiar și fundamentele sistemului nostru de sănătate mintală. De ce continuăm să prioritizăm conformarea în detrimentul bunăstării? De ce insistăm să potrivim piese pătrate în găuri rotunde? De ce ignorăm vocile celor mai afectați de aceste intervenții?

Răspunsul, cred, constă într-un disconfort profund înrădăcinat față de diferență. Societatea noastră este construită pe ideea de normalitate, iar orice abatere de la acea normă este văzută ca o amenințare. Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele neurodivergente, ale căror creiere ne contestă presupunerile despre ce înseamnă să fii om.

Pentru a sprijini cu adevărat sănătatea mintală a persoanelor neurodivergente, trebuie să confruntăm acest disconfort față de diferență. Trebuie să recunoaștem că neurodivergența nu este o patologie, ci o variație naturală a experienței umane. Trebuie să îmbrățișăm perspectivele și punctele forte unice pe care persoanele neurodivergente le aduc la masă. Și trebuie să creăm o lume în care toată lumea se simte în siguranță să existe cu nevoi diferite.

Aceasta nu este o sarcină ușoară, dar este una necesară. Sănătatea mintală a milioane de oameni depinde de aceasta. Ca părinți, educatori, clinicieni și factori de decizie, avem responsabilitatea de a crea o lume în care toate creierele sunt apreciate și toate modurile de a fi sunt respectate.

Îmbrățișarea Neurodiversității: Calea către o Sănătate Mintală Autentică

După ce am examinat provocările și deficiențele abordării actuale, ne îndreptăm atenția către calea de urmat. În această secțiune finală, ne adâncim în contextul istoric al intervențiilor de sănătate mintală pentru persoanele neurodivergente, recunoscând moștenirea dăunătoare a modelelor paternaliste care au căutat să „repare” sau să controleze indivizii neurodivergenți.

Apoi, trasăm un nou curs, susținând o abordare mai colaborativă și mai autonomă a sănătății mintale. Aceasta implică amplificarea vocii persoanelor neurodivergente, respectarea autonomiei lor și combaterea stigmatului și discriminării care încă înconjoară neurodivergența. În această Săptămână a Sănătății Mintale, ne reîntoarcem la construirea unui sistem de sănătate mintală mai incluziv și mai echitabil, care onorează neurodiversitatea ce ne îmbogățește societatea.

Pe măsură ce înaintăm, trebuie să recunoaștem și contextul istoric al intervențiilor de sănătate mintală pentru persoanele neurodivergente. Pentru prea mult timp, aceste intervenții au fost înrădăcinate într-un model paternalist care privește indivizii neurodivergenți ca obiecte ce trebuie reparate sau controlate. Acest model a condus la nenumărate abuzuri, inclusiv instituționalizarea forțată, terapia cu electroșocuri și intervenții comportamentale dăunătoare.

Trebuie să învățăm din aceste greșeli și să ne îndreptăm către o abordare mai colaborativă și mai autonomă a sănătății mintale. Aceasta înseamnă să ascultăm vocile persoanelor neurodivergente și să le respectăm autonomia. Înseamnă să recunoaștem că ei sunt experții propriilor experiențe și că au dreptul de a lua decizii cu privire la propriile vieți.

De asemenea, înseamnă să contestăm stigmatizarea și discriminarea care încă înconjoară neurodivergența. Trebuie să ne educăm pe noi înșine și pe ceilalți cu privire la realitățile experienței neurodivergente. Trebuie să susținem politici și practici care sprijină neurodiversitatea. Și trebuie să lucrăm împreună pentru a crea o lume în care toată lumea poate prospera, indiferent de modul în care funcționează creierul lor.

În această Săptămână a Sănătății Mintale, să ne angajăm să construim un sistem de sănătate mintală mai incluziv și mai echitabil. Să onorăm neurodiversitatea care ne face umani. Și să creăm o lume în care toată lumea poate avea acces la sprijinul de care are nevoie pentru a trăi vieți împlinite și pline de sens.