Autismul și mersul la medic: Prin ochii unui autist, cum se simte din interior

Autismul și mersul la medic: Prin ochii unui autist, cum se simte din interior
Fotografie de Usman Yousaf / Unsplash

Este greu să explici autismul oamenilor, deoarece nu este doar o listă de trăsături. Definirea  acestor trăsături nu vor ajuta pe nimeni  să înțeleagă cum este să fii autist. Acest articol este menit să vă ajute să înțelegeți experiența autistă de a merge la medic.

Desigur, nu toate persoanele autiste vor avea aceleași experiențe, factori de stres sau probleme senzoriale - dar mulți autiști se vor identifica cu acest lucru. Articol original aici

Mergând la medic: o plimbare prin ochii mei

Este o zi de iarnă urâtă,mohorâtă și înnorată. Ploaia și ceața  se așează ca o cărămidă în gât și îți lipesc  hainele de piele.

Analogizare necontenită

Atunci când persoanele autiste se confruntă cu orice incertitudine dublată de anxietate sau copleșire senzorială, intră în acțiune analogizarea neîncetată; poate că această vreme anormală le aduce aminte de  o criză existențială legată de mediu, sau de capitalismul în stadiu avansat, sau de climatul social de la locul de muncă.

Temperatura, calitatea slabă a aerului și vremea neobișnuită permit o catastrofizare ușoară.

Ceea ce este mai rău este că vă aflați în drum spre iadul senzorial, adică “Îmgrijirea de Urgență”. Pentru cei din afara SUA, îngrijirea de urgență este o clinică fără programare care funcționează ca o etapă intermediară pentru problemele care necesită o atenție mai urgentă decât o programare de rutină la medic, dar mai puțin urgentă decât la spitalul de urgență.

Se poate merge la “Îngrijire de Urgență”  pentru răni, răceli, erupții cutanate, teste de droguri impuse de angajator, examene fizice de rutină pentru sport sau angajare, vaccinuri și multe alte lucruri. Societatea susține că, din moment ce la exterior arăți bine, poți aștepta o îngrijire personalizată în ciuda semnelor de avertizare ale corpului tău.

Așadar, este ca și cum ai merge la McDonald's al îngrijirii medicale.

Dar să revenim la ziua ploioasă.

Acum, vă aflați într-un moment al vieții în care trebuie să mergeți la un centru de urgență, unde s-ar putea să fiți tratat rapid și să vi se satisfacă nevoile, sau s-ar putea să găsiți  pe cineva care să vă spună să mai stați la soare și să vă trimită acasă cu o factură exorbitantă, în ciuda faptului că asigurarea dvs. este listată pe site.

Să mergi la urgențe este un risc. Incertitudinea este viscerală. Cel puțin atunci când este întotdeauna rău, știi la ce să te aștepți. Dar atunci când există suficientă speranță, iar miza este legată de sănătate, este un risc terifiant pe care ți-l asumi ca la ruleta rusească.

Așadar, ai mai multe motive  de anxietate, care se întâmplă în același timp.

  • Sunteți parțial udat de ploaie
  • Sunteți  înfrigurat
  • Vă  este frică să nu fiți crezut de către medic
  • Vă  e frică de rezultatele testelor pe care le veți face
  • Sunteți  îngrozit de factura imprevizibilă pe care probabil nu v-o puteți permite
  • Vă  este groază să fiți atins de străinii care vă vor examina
  • Vă  faceți griji că medicul va confunda comunicarea dvs. cu un comportament nepotrivit  sau cu faptul că sunteți în căutare de medicamente
  • Vă  este teamă că veți rămâne mut și nu veți mai putea comunica deloc
  • Și  vă faceți griji că veți avea un meltdown în public.

Aceasta este doar o mică parte din motivele  de anxietate care vă urlă, simultan,  în minte.

Aceste temeri, însă, apar  înainte de a ajunge acolo.

Și, dacă sunteți și ADHD, atunci probabil că veți fi anxios de fiecare dată când mergeți la orice ghișeu, indiferent de motiv, pentru că, dacă ați uitat portofelul acasă, nu aveți idee dacă ați luat tot ce ar trebui să fie aveți la dvs. , și dacă actele dvs. nu sunt cumva expirate.

Pentru că, dacă ai uitat ceva - și probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este mare - anxietatea va crește și mai mult.

Nimic nu este niciodată simplu.

După încercările anterioare (eșuate) de a obține diagnosticarea și gestionarea unei boli cronice și confruntarea cu cozi masive de oameni cărora nu le pasă dacă ești cu dizabiltăți fizice sau cu dizabilități în general, plecați de acasă foarte devreme.

Din nefericire pentru dvs., există deja o coadă.  De data aceasta, coada se întinde până afară.

Totuși, aveți nevoie de ajutor, așa că vă puneți la coadă. În ploaie. Acum adăugați și anxietatea de a vă îngrijora de discuțiile mărunte, de sunetele puternice, de faptul că veți fi lovit sau înghesuit de persoane bolnave și de faptul că nu vă puteți supraveghea spatele și fața, deoarece oamenii vor considera că limbajul vostru corporal anxios este suspect.

Acest lucru este valabil mai ales dacă purtați mască și sunteți de culoare sau faceți parte dintr-o minoritate. Nu poți să îți arăți emoțiile în public atunci când ai mult peste 1,80m  înălțime și nu ești alb.

Vremea vă  udă, greutatea aerului vă  face să respirați  greu și începeți  să lăcrimați  pe măsură ce simptomele vi se  agravează.

Locuiți singur. Vă dor articulațiile. Nu puteți  convinge pe nimeni să vă  ajute pentru că “păreți bine”. . Știți  că aveți  boli cronice, dar medicii nu înțeleg niciodată comportamentul autist  și problemele de sănătate pe care le aveți.

În cele din urmă intrați.

Odată ajuns în birou, sunteți uzi și amărâți. Nu puteți respira și nu știți dacă e vorba de panică, de un meltdown senzorial sau de la afecțiunea cu care ați venit. Răspundeți  prea literal la întrebările medicului sau nu puteți procesa întrebările deloc.

Nu sunteți sigur care sunt simptomele bolii și care sunt  cele date  de starea de panică pe care o aveți. Nu știți ce este nou în comparație cu ce este cronic.

Vă apar în minte noi idei, în timp ce contemplați importanța modului în care comunicați:

  • Dacă sunteți prea vag, doctorul va crede că vă prefaceți
  • Dacă numiți prea multe simptome, doctorul va crede că sunteți ipohondru
  • Dacă lăsați să vi se vadă anxietatea sau disconfortul, medicul va crede că nu sunteți cooperant
  • Dacă enumerați prea multe probleme de sănătate, medicul vă va spune să mergeți la un specialist pe care nu vi-l puteți permite
  • Dacă sunteți prea specific sau folosiți un limbaj prea clinic, medicul vă va spune să renunțați la Google
  • Dacă răspundeți sincer la întrebări, nu veți oferi informațiile pe care intenționați să le oferiți
  • Dacă nu răspundeți sincer, s-ar putea să nu primiți răspunsurile pe care le căutați

Și lista poate continua.

Fie că sunteți  sau nu religios, începeți  să vă rugați la orice divinitate care v-ar  putea ajuta să ieșiți  de acolo și să vă întoarceți acasă cu răspunsuri sau cu o rețetă care să nu fie prea scumpă.

Sperați  că nu va trebui să mai așteptați  mult timp, că farmacia are medicamentele de care aveți nevoie  și că cozile nu sunt prea lungi, că ploaia nu este mai puternică , că puteți  ajunge acasă înainte de a vă  prăbuși.

Pulsul și tensiunea arterială sunt prea mari. Medicul vă întreabă dacă sunteți stresat.

Luminile fluorescente bâzâie, vă orbesc și pocnesc.

Cusătura umedă a șosetelor vă  roade piciorul amorțit.

Un copil mic țipă. Și țipă încontinuu.

Tot ce puteți  gândi este: "Te rog să nu ai un meltdown, te rog să nu ai un meltdown, te rog să nu ai un meltdown, te... rog să nu ai un meltdown…”

Articol original:

Autism and Going to the Doctor: How it feels from the inside
Wolfheart Sanchez talks about the sensory hell of a doctor’s office and the multiple concurrent tracks that play through an overstimulated autistic person’s brain.

Alătură-te grupului „Autismul explicat de autiști” pe Facebook, pentru resurse.


Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.


💡
Informațiile de pe acest site au un scop educațional general și nu înlocuiesc consultanța profesională. Este important să căutați formare, educație continuă, supraveghere clinică ori ajutor direct de la un psihoterapeut calificat.