Ce au nevoie autiștii? Relațiile autiste interumane, o nevoie urgentă și vitală.
Relațiile autiste sunt o forță pe care trebuie să le luăm în seamă, reprezentând un nivel de intensitate pe care relațiile neurotipice nu pot decât să-l viseze. La baza acestor relații se află o pasiune comună pentru explorare, o colaborare profundă pe interese comune și călătorii împreună în teritorii necunoscute. Capacitatea noastră de a ne hiperconcentra, împreună cu curiozitatea fără margini, este ceea ce alimentează această intensitate.
Creierul uman este un instrument complex care leagă lumea fizică de lumea bogată a percepțiilor noastre interioare, permitându-ne să ne conectăm cu alte ființe și să formăm o reprezentare coerentă a împrejurimilor. Totuși, capacitatea noastră cognitivă este limitată. Înțelegerea acestor limitări este esențială pentru crearea unui mediu social sănătos care se aliniază nevoilor noastre biologice. Pentru a înțelege cu adevărat sănătatea mintală, trebuie să o privim în contextul sănătății multi-dimensionale a ecosistemului de îngrijire în care existăm.
Prezența și activitatea fizică se concentrează pe încărcarea bateriilor noastre creative și sociale prin solicitarea celor fizice. Acest lucru implică menținerea sănătății fizice, fiind prezenți în mediul fizic și participând la activități care ne susțin, cum ar fi explorarea naturii, cultivarea propriei alimentații și întreținerea locuințelor. Știm că accesul la medii naturale, incluzând copaci și alte forme de viață, este esențial pentru binele nostru, dar încă nu am înțeles în totalitate cum mediile urbanizate industrializate ne împiedică să ne satisfacem nevoile biologice și ne distrug.
Prezența și activitatea relațională se concentrează pe încărcarea bateriilor noastre creative și fizice prin intermedium celor sociale. Acest lucru necesită îngrijirea relațiilor cu atât ființele umane, cât și non-umane, co-creând nisa noastră în ecosistemul de îngrijire din comunitatea noastră. Acest lucru poate implica colaborarea cu grupuri mici și autoselectate de colegi autiști pe interese și inițiative comune, conectarea cu animalele de companie și viața sălbatică și combaterea abilitismului promovat de societatea industrializată.
Prezența internă și creativitatea se concentrează pe încărcarea bateriilor noastre sociale și fizice prin utilizarea celor creative. Acest lucru implică integrarea experiențelor noastre trăite, practicarea auto-reflecției și meditației și exprimarea prin artă. Aceste activități pot avea loc doar în spații sigure, cum ar fi în natură, acasă sau în medii sociale fără putere.
Dialogul, conectând dimensiunile fizice, relaționale și interne ale existenței noastre, este baza pentru relațiile pe tot parcursul vieții.
În dialogul autist, avem nevoie unul de celălalt ca co-piloți, pentru a ne reaminti unul altuia de rutine și pentru a evita suprasolicitarea senzorială. Rutinele, conectând prezența noastră fizică și internă, sunt esențiale pentru persoanele autiste în gestionarea încărcării cognitive a sarcinilor cotidiene și eliberarea timpului pentru ceea ce contează cu adevărat. Dezvoltarea și finisarea rutinelor este esențială pentru a evita suprasolicitarea.
Călătoria cu un vas de croazieră co-proiectat și co-operat de o echipă de marinari cu abilități fizice, puncte forte și puncte slabe unice, destinate să navigeze prin apele agitate ale Oceanului Austral, oferă o alegorie puternică pentru experiențele persoanelor autiste.
Acesti marinari, care sunt foarte familiarizați unul cu celălalt și cu mediul lor, sunt cei mai importanți experți în domeniul lor, având experiența trăită necesară pentru a crea vasul perfect pentru nevoile lor specifice. Însă, atunci când o companie specializată în producția de bărci standard de concurs le oferă sfaturi nesolicitate, este ușor de imaginat rezistența marinarilor la influența exterioară.
În același mod, industria autismului oferă adesea sfaturi și soluții persoanelor autiste fără a înțelege cu adevărat experiențele și provocările lor. Procesul de design și construcție a vasului aduce marinarii împreună, întărește relațiile lor și crește un mediu sigur și încredere. Prin comunicare deschisă și înțelegere comună că învățarea din greșeli este un aspect al procesului, echipajul poate lucra împreună pentru a crea designul optim pentru nevoile lor.
La fel, prioritizarea siguranței, încrederii și comunicării deschise în comunitățile autiste este esențială pentru a-i empower pe indivizi și pentru a crește un sentiment de apartenență și îngrijire mutuală. Mitul meritocrației perpetuat de societate este o noțiune toxică, chiar și unii autiști o internalizează, ceea ce duce la ableism și bullying în interiorul comunității. Biologia evoluției sugerează că altruismul învinge egoismul în dinamica grupurilor, subliniind importanța colaborării și sprijinului mutual în dezvoltarea unei comunități reușite și prosper.
Explorarea acestor teme și deconstrucția "cultului de sine" prezent în societățile moderne industrializate este în prim-planul activismului și promovării autiștilor. Prin respingerea normelor ableiste și adopțarea experiențelor individuale, persoanele autiste se pot empower cu adevărat și își pot găsi locul în lume.
Crearea Încrederii între Persoanele Autiste: O Necesitate Urgentă
Se spune "că e nevoie d eun sat să crească un copil". Dar pentru persoanele autiste, e imperativă o familie extinsă autistă să se simtă iubite și acceptate în mod adevărat. Din păcate, mulți oameni autiști nu cresc în medii susținătoare și înțelegătoare. Deci, trebuie să ne creăm propriile familii formate din persoane autiste selectate de noi nu selectate pentru noi și rețele de sprijin autiste.
În culturile indigene, copiii cu calități unice sunt adesea asociați cu mentorii adulți care posedă calități similare și niciodată cu persoane care nu sunt ca ei, precum se întâmplă în societatea noastră. Acest lucru îi ajută să crească și să-și găsească locul în comunitate, conectându-se cu alții care împărtășesc cunoștințele și experiențele lor. Într-un mediu sigur și îngrijitor, persoanele autiste pot prospera și îndura atât bucuriile cât și luptele din viață.
Cel mai rapid și eficient mod de a crea încredere este prin "colaborare dezierarhizată" într-o echipă mică de 7 +/-2 persoane. Echipa ar trebui să-și monitorizeze în mod continuu siguranța culturală și psihologică, cu ajutorul unui proces transparent de sprijin interuman. Acest model poate fi extins la grupuri mai mari de mai multe echipe sau gospodării, până la 150 de persoane, atâta timp cât toate echipele practică colaborarea dezierarhizată.
Stabilirea încrederii între două persoane traumatizate este o sarcină mult mai dificilă și necesită o comunitate mai mare, de sprijin, pentru a reuși. Încrederea poate apărea într-un mediu de echipă mic cu un scop comun, selectată de membri și poate duce la colaborări semnificative și care împuternicesc persoanele membre. Acest lucru servește ca bază pentru crearea comunităților Autistice/ND și inițiativelor de sprijin din partea perechilor.
Odată ce încrederea mutuă este stabilită într-o echipă, se vor forma conexiuni mai profunde între persoane și se vor forma relații unice bazate pe încredere și înțelegere reciprocă. Din păcate, aceste insight-uri esențiale despre crearea relațiilor de încredere au fost neglijate în societățile moderne, competitive și au contribuit la criza de sănătate mintală a persoanelor autiste.
O echipă de "colaborare dezierarhizată" sau un mediu de sprijin este singurul loc unde persoanele traumatizate autiste și neurodivergente pot învăța gradual să își încreadă alții și să învingă răspunsurile nocive ale traumei. Pentru a combate răspândirea traumei în societățile industriale, trebuie să ne concentrăm pe crearea comunităților mici de sprijin și să evităm mediile toxice și competitive de pe rețelele sociale care au preluat recent controlul.
Interfața cu lumea non-autistă
Ca persoane autiste, trebuie să lucrăm împreună pentru a naviga provocările legate de interfațarea cu societatea non-autistă, astfel încât să avem timp să ne relaxăm în medii sigure și înțelegătoare. Necesitatea colaborării autiste și a creării comunităților neurodivergente din întreaga lume este urgentă. Precum în societățile indigene, cu resurse create de noi pentru noi și nu de ”experți” care nu își pot nici măcar imagina ori empatiza cu o fracțiune din experiența autistă. Și totuți aceste persoane au dreptul și libertatea de a ne da nouă sfaturi și impune soluții fără să ne implice nici măcar din complezență.
Modul "normal" de viață ne afectează încet pe toți. Formele de comunicare și informațiile false sunt din ce în ce mai recunoscute ca fiind o problemă. Cu cât ne eliberăm mai curând de această iluzie, cu atât mai puține persoane vor suferi. În unele părți ale Asiei de Sud-Est, cum ar fi Taiwanul, tehnologia digitală este folosită pentru a re-imagina participarea la democrație și a menține încrederea între stat și cetățeni.
Doar pentru că oamenii autștii nu pot înțelege întotdeauna detaliile din politicile biroului, nu înseamnă că nu putem vedea imaginea de ansamblu. De fapt, adesea suntem conștienți de imaginea de ansamblu și putem să ne concentrăm pe diferite niveluri de context pentru a înțelege situația din fața noastră. Acuzațiile că oamenii autiști nu văd imaginea de ansamblu doar evidențiază problemele din societate care nu are nici un contact de colaborare cu persoanele autiste.
Formele neurodiverse de colaborare au potențialul de a transforma culturile toxice și competitive în comunități armonioase și cooperative care lucrează împreună ca un singur organism. Evoluția a văzut transformări similare în trecut, precum evoluția formelor de viață cu mai multe celule. Putem învăța din aceste exemple și putem crea o lume mai bună pentru toți autiștii și prin asta pentru toți oamenii.
