Contactul vizual în AUTISM. De ce este dificil pentru Autiști?

Contactul vizual în AUTISM. De ce este dificil pentru Autiști?

În acest articol voi discuta un subiect care a fost  solicitat de mai mulți dintre voi, și anume  contactul vizual. La început, când am început să mă gândesc la acest subiect, nu m-am gândit că va fi destul material pentru un articol întreg. Dar apoi mi-am dat seama că, deși aparent simplu, există de fapt o mulțime de tipuri de contact vizual, diferite culturi au idei diferite despre contactul vizual, iar persoanele non-autiste tind să aibă idei foarte diferite despre care este cantitatea adecvată de contact vizual comparat cu autiștii.

Ce este contactul vizual?

Termenul de “contact vizual” a fost inventat în Statele Unite în anii 1960 și este folosit pentru a descrie această conexiune socială semnificativă sau importantă, în care două ființe umane se privesc în ochi. Contactul vizual este considerat a fi o  parte importantă a comunicării sociale. Este o formă de comunicare nonverbală în societatea occidentală, în special în America de Nord. Există o  legătură între contactul vizual și încredere. Se consideră că acest contact cu ochii este important în dezvoltarea copiilor în același timp, deoarece cercetătorii urmăresc  din ce în ce mai mult contactul vizual și comunicarea nonverbală.

Învățăm, totuși,că ceea ce considerăm ca adevăr despre contactul vizual, acest tipuri de mituri omniprezente în societate despre veridicitate, minciună sau atenție, nu sunt neapărat adevărate chiar și pentru persoanele non-autiste.

De exemplu, un studiu realizat de psihologul britanic de la Universitatea din Stirling în 2006, a analizat 20 de școlari britanici în vârstă de cinci ani și a  descoperit că copiii își vor abate privirea atunci când li se pune o întrebare care necesită procesare mentală,deoarece aceste întrebări sunt  solicitante din punct de vedere mental și necesită gândire și ascultarea cuiva, deci există o procesare mentală ridicată. Copiii care evită privirea, de fapt, răspund  corect mai des decât copiii care păstrează contactul vizual. Rezultatele au fost avute pe copii non-autiști cu repetări confirmate ale studiului. Deci, dacă copiii care nu sunt autiști își abat privirea pentru a da puterea de procesare mentală completă întrebării, atunci este logic că asta se întâmplă de cele mai multe ori cu autiștii.

Un alt lucru despre minciuni, se spune că un mincinos se va uita în altă parte și așa știi că spune un neadevăr. Dar un profesor de de psihologie al UCLA, Edward R. Gylerman, se uită de ani de zile la comunicarea nonverbală și pune întrebări despre contactul vizual. El și echipa sa au aflat, astfel, că oameniicare privesc în altă parte sau își îndepărtează privirea atunci când răspund la o întrebare sau pun  o întrebare, doar se gândesc și nu mai au șanse să mintă, iar pe de altă parte, cei care mint  de cele mai multe ori privesc  în ochi să vadă dacă sunt prinși.

Avem un tip de creier diferit, procesăm informațiile în mod diferit și ăsta este un aspect important în autism , iar multe dintre diferențele noastre în procesarea informațiilor se află în domeniile comunicării și socializării. Deci, ca o concluzie sensibilă, este foarte logic să spunem  că procesarea evenimentelor sociale și ale comunicării este  făcută fără contact vizual pentru a putea înțelege mai bine și, din când în când, contactul vizual este folosit pentru verificarea stării persoanei din față. Însă nu putem procesa și starea persoanei și povestea sa concomitent.

De ce evită persoanele autiste contactul vizual?

Cred că există două motive principale pentru care persoanele autiste tind să evite contactul vizual.

Primul este tulburareade procesare senzorială sau supraîncărcarea  senzorială . Chipul unei persoane este incredibil de complex. Pe față tot timpul se întâmplă ceva. Oamenii non-autiști își caută în mod constant ochii și fețele celorlalți pentru micro-expresii, indicații de plăcere sau tristețe sau suferință, caută toate aceste indicii nonverbale și toate se întâmplă foarte, foarte repede. Creierul trebuie să poată vedea informațiile vizuale, să le proceseze, să înțeleagă ce înseamnă și apoi să știe ce să facă cu acele informații. Ochii unei persoane transmit în special o mulțime de emoții. Ei pot transmite gânduri și de aceea, în cultura noastră, contactul vizual este considerat a fi atât de special și valoros, caun semn de intimitate între două persoane Pentru persoanele cu autism și persoanele cu o tulburare de procesare senzorială,  toate aceste informații, în special zona ochilor, sunt copleșitoare. Pentru mine, când fac contact vizual susținut cu cineva, se simte foarte intens. Se simte aproape ca și cum ați încerca să priviți într-o lumină foarte puternică. Am auzit că altor autiști contactul vizual le  face rău, îi face să se simtă inconfortabil, îi încurcă și în general, suprastimulează – contribuie la suprastimularea și supraîncărcarea creierului.

Al doilea mare motiv pentru care cred că persoanele autiste tind să aibă contact vizual atipic se datorează abilităților și procesării cognitive a creierului nostru. Deci, chiar dacă contactul vizual nu afectează o persoană autistă sau nu devine supraîncărcat senzorial sau vizual, este posibil să aibă probleme în procesarea și înțelegerea contactului vizual și să încerce să asculte pe cineva în același timp. Practic, ori  facem una, ori cealaltă.  De multe ori spun, vrei să te simt sau vrei să țin minte ce ai spus? Deoarece creierul nostru funcționează în mod diferit, s-ar putea să avem probleme de procesare auditivă, s-ar putea să avem diferențe în comunicare, s-ar putea să avem probleme în urma unei conversații, atunci când suntem într-o zonă cu zgomot de fond, atunci vrem să putem dedica cât mai multă concentrare asupra a ceea ce spune persoana respectivă și să fim acolo cu acea persoană. Evitarea expresiei feței și a contactului vizual poate atenua presiunea asupra creierului și permite autistului în cauză să asculte,să proceseze și să urmărească discuția, mult mai bine decât dacă ar fi forțat să facă contact vizual. Acest lucru este valabil pentru mine, în copilărie, dacă aș fi fost obligat să iau contact vizual, nu aș fi auzit ceea ce spuneau cei din jur și știu că acest lucru este adevărat și pentru alte persoane autiste.

Poți alege una din două cu noi.

  • Ai vrea să fac un contact vizual susținut cu tine, astfel încât să te simți mai confortabil și să îți simt adânc trăirea?
  • Sau ai vrea să aud, să înțeleg și să-mi amintesc ce ai spus?

Ar trebui să insist pe susținerea contactului vizual pentru copilul meu autist, ca să îl ajute pe viitor?

NU! Când vine vorba de contactul vizual, pentru că în cultura noastră contactului vizual i se acordă multă greutate și, probabil, mai multă importanță decât ar trebui să aibă, față de unele culturi asiatice, de exemplu, în care contactul vizual direct este considerat ofensator. De aceea, mulți părinți non-autiști se vor simți foarte răniți atunci când copilul lor nu face contact vizual cu ei sau contactul vizual nu este tipic sau nu este susținut.  Iar atunci când un copil poate face contact vizual într-o zi și nu în următoarea zi, poate fi foarte confuzant pentru părinți și consider că părinții privesc asta  ca pe un semn al lipsei de conexiune, nevrând să se conecteze, ca și cum copilul tău nu ascultă, nu le pasă ce ai de spus sau chiar că nu te iubesc. Cu siguranță copilul tău te iubește! Dar contactul vizual poate fi dureros, dificil sau pur și simplu nu este practic pentru ei, este posibil să nu vă poată asculta și să facă contact vizual în același timp. Poate că într-o zi vrea să vă simtă și în urmtoarea să vă asculte. Sau poate simte atât de multe că nu poate să simtă altă persoană și vrea să asculte, așa că, până nu sunt eliberate trăirile sale nu poate să asimileze altă persoană.  Spre  exemplu eu, când mă eliberez de trăirile interioare, am mult mai mult contact vizual față de momentele în care sunt plin de propriile emoții grele de dus.

Dacă ai urmărit până acum, probabil că știi ce urmează să îți spun. Deci, te rog, nu îți obliga copilul autist să facă contact vizual. Este doar unul dintre acele lucruri care nu merită. Îl înveți să nu aibe bariere sănătoase și îl poți face  predispus să devină victimă pentru sociopați, prădători sexuali și alte persoane cu intenții nesănătoase pentru el.

Da, există o societate care nu are contact vizual în care se poate crede că oamenii sunt de încredere și fără contact vizual, sunt multe zone din Asia și Africa în care contactul vizual este până la 80% mai puțin ca la noi și nivelul de fericire este comparabil cu al nostru. Nevoia de contact vizual este foarte înrădăcinată în cultura noastră și chiar este descriminatoriu să nu faci contact vizual, însă considerând că alte culturi nu fac contact vizual atât de mult și că sunt mai mulți oameni în aceste culturi, este important să ne gândim, pentru ce lume ne educăm copilul, pentru incinta limitată în care crește sau lumea globală în care trăim defapt.

Contactul vizual nu funcționează pentru toată lumea și este unul dintre acele lucruri care, în context larg , este atât de minoră, încât nu-mi pot imagina că este dealul pe care oricine vrea să moară. Ai încredere în mine când spun că nu de contactul vizual depinde  o viață fericită, împlinită sau chiar relațiile fericite, împlinitoare. Adică, există o mulțime de oameni orbi și cu deficiențe de vedere care nu fac contact vizual și au relații de prietenie grozave,relații familiare grozave și chiar relații romantice.

Deci, te rugăm să nu pui prea multă bază în contactul vizual. Pentru că, deși are o importanță pentru membrii non-autiști ai societății noastre, sunt șanse să nu merite acest lucru pentru persoanele cu autism și să fie mai fericiți și mai sănătoși,să audă și să înțeleagă ceea ce spui, dacă nu sunt  forțati să facă  acest contact vizual nefiresc sau dureros sau dificil tot timpul, dă-le  opțiunea să îl facă  atunci când doresc  și atunci simt  că sunteacolo, cu adevărat.

Binele nostru psihic și autonomia noastră din viitor începe cu acceptarea ta, ca părinte, de acum.

Articole folosite în acest articol:

https://bpspsychub.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1348/026151005X49872

https://ollibean.com/autism-and-eye-contact/

https://www.iidc.indiana.edu/?pageId=472

the cost of compliance is unreasonable



Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.