Copilul autist refuză să asculte? Încearcă asta. Va ajuta.

Copilul autist refuză să asculte? Încearcă asta. Va ajuta.

În acest articol vom explora un mod simplu și extrem de eficient de a negocia cu un copil autist anxios și suprasolicitat pentru a îi crea abilități ce îi va face viața mai ușoară alături de membrii familiei însă va fi și o abilitate utilă pe tot restul vieții.

Ce se întâmplă dacă copilul meu refuză să colaboreze?

O colaborare atractivă va necesita timp pentru a se dezvolta pentru amândoi. Mulți copii cu anxietate extremă și cu o posibilă evitare patologică a cererii (PDA) vor considera că negocierea este prea copleșitoare sau că este un truc pentru a-i manipula, declanșând reacții defensive severe.    O colaborare eficientă presupune ca cele două părți să joace roluri egale și să ia în considerare perspectivele celeilalte părți.  Pentru copilul autist foarte rigid și anxios, a se aștepta de la el să vorbească și să colaboreze, mai ales în timpul momentelor fierbinți, este prea copleșitor.

La început, pentru copiii care se opun în mod activ negocierii, este posibil să fie nevoie să renunțați la perspectiva și preocupările dumneavoastră. Ascultați și recunoașteți circumstanțele copilului și apoi validați sentimentele din spatele lor. Nu trebuie să fiți de acord sau să spuneți ceva despre comportamentul lor. Ascultați, recunoașteți și validați. Ajutați-i să definească exact care este problema și de ce simt că au nevoie. Lăsați copilul să vadă că îl înțelegeți și că îi validați preocupările.

Aici este momentul în care s-ar putea să fiți nevoit să renunțați la prezentarea perspectivei și a preocupărilor dumneavoastră, deoarece copilul nu este pregătit să accepte perspectiva altora. Săriți peste acest pas și ghidați copilul în a face un brain-storming despre cum poate obține satisfacerea nevoilor sale. Încercați să îi ghidați gândirea spre diferite opțiuni fără a-i da instrucțiuni sau a-i dicta o opțiune. Nu mai mult de patru-cinci opțiuni, copilul va fi suprasolictat cu prea multe opțiuni. Dacă copilul este suficient de calm pentru a conversa, ajutați-l împreună să se gândească la consecințele diferitelor opțiuni:


"Mă întreb ce se va întâmpla dacă am face ____?
Ți-ar aduce ceea ce ai nevoie?”

Este posibil să nu oferiți sugestii pentru copilul foarte rezistent, dar ajutați-l să direcționați gândirea copilului pentru a examina diferite opțiuni și a lua în considerare posibilele consecințe.  Secretul este să nu dictați, să nu diminuați sau să respingeți în mod activ niciuna dintre oportunitățile proiectelor copilului, indiferent cât de nerezonabile vi se par acestea.

Eliminându-vă preocupările de pe masă, nu faceți o rezolvare colaborativă a problemelor, ci, mai întâi, vă stabiliți ca partener de lucru și ca ghid de încredere. Fiind dispus să ascultați, să învățați, să înțelegeți și să validați. Vă dați seama că copilul anxios este foarte rigid, dar vulnerabil. Mai întâi trebuie să identificați și să definiți care sunt preocupările și sentimentele lui înainte de a începe să introduceți preocupările dumneavoastră.

Odată ce copilul se simte confortabil cu sprijinul dumneavoastră de validare, apoi lucrați încet în discutarea perspectivei dumneavoastră, fără a cere sau a avea nevoie ca copilul să răspundă preocupărilor dumneavoastră. Încercarea de a-l face pe copil să vă înțeleagă punctul de vedere și să ia în considerare satisfacerea nevoilor dumneavoastră va fi probabil prea mult pentru ca acesta să accepte, în special pentru copilul cu evitare patologică a cererii (PDA). Începeți prin a vă prezenta punctul de vedere fără a cere o atenție egală. Lăsați-l doar să vă audă perspectiva și preocuparea. Nu cereți respect egal, altfel problema dvs. este și ea îndeplinită.

Pe măsură ce copilul se simte mai confortabil să vă audă în mod necondiționat preocupările, atunci și numai atunci puteți începe să îl ajutați să vă includă grijile în negocieri.  Observați că îl întreb pe copil dacă are vreo idee despre cum ar putea fi satisfăcută și preocuparea mea. Nu îi ordon copilului să negocieze cu mine.  În timp, copilul devine mai confortabil cu colaborarea și vede că poate negocia eficient pentru a satisface preocupările tuturor.  Un instrument de adaptare foarte eficient, care îl va ajuta pentru tot restul vieții sale.

Acest articol a fost publicat în cartea maro, “The Autism Discussion Page on stress, anxiety, shutdowns, and meltdowns” https://www.amazon.com/Autism-Discussion-Anxiety-Shutdowns-Meltdowns/dp/178592804X/ref=sr_1_3?keywords=bill nason&qid=1553451610&s=gateway&sr=8-3&fbclid=IwAR1vBFGQqFQ8nsCaFo2-1LbdW0sUk74W9manAGckgWyiughgE6C3eRrHfPk

Acesta este un articol tradus și adaptat în limba română. Link către articol: https://www.facebook.com/autismdiscussionpage/posts/4007430922669711


Alătură-te grupului „Autismul explicat de autiști” pe Facebook, pentru resurse.


Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.