Întețelegerea Stereotipiilor și Autostimulărilor autiștilor. De ce oprirea lor ne face mai rau?

Stimming-ul, o abreviere pentru autostimulare ori comportament stereotipal aka stereotipii, este un aspect intrigant al comportamentului uman care nu a fost întotdeauna pe deplin înțeles sau apreciat, cu atât mai puțin la noi, persoanele autiste, deoarece noi folosim stimming-ul în cea mai deplină formă de exprimare, având nevoi mai mari de stabilizare emoțională.

Acest articol își propune să aprofundeze complexitatea stimulării și conexiunile sale profunde cu diverse sisteme din corpul uman, cum ar fi sistemul somatosenzorial, sistemul limbic și nervul vag, un aspect mai puțin recunoscut, dar semnificativ. Înțelegerea acestor conexiuni ne permite să înțelegem și să apreciem mai bine stimming-ul ca fiind un aspect inerent și avantajos al comportamentului uman și absolut necesar pentru autiști.

Doresc să subliniez că tot ceea ce urmează nu are caracter de sfat medical, ci reprezintă o sinteză a informațiilor din literatura de specialitate, însoțită de experiențe personale din viața mea ca autist.

Impactul stimulării asupra sistemului somatosenzorial

Sistemul somatosenzorial, care procesează informațiile senzoriale din corpul nostru, este esențial în stimularea. Angajarea în comportamente de stimulare, cum ar fi mișcările mâinilor, ritmul sau acțiunile repetitive, stimulează căile somatosenzoriale. Aceste acțiuni oferă o intrare senzorială care ajută la reglarea emoțională, la procesarea informațiilor senzoriale și la îmbunătățirea învățării (Blakemore, Tavassoli, Calò, Thomas, Catmur, Frith și Haggard, 2006; Cascio, 2010). Stimularea face astfel legătura între corp și minte, ajutând la auto-reglare și promovând un sentiment de bunăstare și siguranță (Cascio, Moana-Filho, Guest, Nebel, Weisner, Baranek, & Essick, 2012).

Explorarea rolului sistemului limbic

Sistemul limbic, centrul emoțional al creierului, este profund legat de stimming. Comportamentele de stimulare pot provoca răspunsuri în sistemul limbic, ajutând la echilibrul emoțional și la întărirea memoriei. Atunci când stimming-ul activează sistemul limbic, poate induce calmul, diminuează stresul și anxietatea și stimulează sănătatea emoțională generală. Acest lucru ilustrează modul în care stimularea poate fi o metodă naturală de autoîngrijire și echilibru emoțional (Catani, Dell'Acqua, & Thiebaut de Schotten, 2013).

Ignorarea nervului vagal:

Nervul vag, un nerv cranian care se întinde în tot corpul, este un element mai puțin recunoscut, dar crucial în stimularea. Acesta afectează atât răspunsurile fizice, cât și cele emoționale, iar stimularea sa are un efect profund asupra experienței de stimming. Comportamentele de stimulare care stimulează nervul vag, cum ar fi respirația profundă, mișcările ritmice sau implicarea senzorială, pot induce relaxarea, regla ritmul cardiac și reduce stresul și anxietatea (Lang et al., 2003). Legăturile extinse ale nervului vag cu sistemul limbic îmbunătățesc, de asemenea, echilibrul emoțional, formarea memoriei și sporesc experiențele emoționale pozitive asociate cu stimularea (Porges, 1997; Bhat & Kennedy, 2018). Mai mult, conexiunile sale cu sistemul somatosenzorial ajută la aportul senzorial, sporind efectele reconfortante și de reglare emoțională asociate cu stimularea (Fallgatter et al., 2003).

Nervul vagal și comunicarea:

De asemenea, nervul vag influențează comunicarea. Acesta ajută la reglarea vocalizării, a expresiilor faciale și a interacțiunii sociale. Pentru cei care se confruntă cu provocări în comunicarea convențională, comportamentele de stimulare pot oferi mijloace alternative de autoexprimare și comunicare. Stimulii vocali, mișcările faciale sau alte forme de stimulare pot fi modelate de impactul nervului vag asupra căilor de comunicare (Alvarez-Periel et al., 2021; Engineer et al., 2011). Recunoașterea stimulării ca o formă legitimă de comunicare încurajează împuternicirea și promovează înțelegerea și acceptarea (Colzato et al., 2017).

Expresia autonomă în stimulare:

Comportamentele de stimming pot influența sistemul nervos autonom, care controlează funcțiile corporale automate, cum ar fi ritmul cardiac, digestia și respirația (Zwack et al., 2021). Activitățile de stimulare, cum ar fi mișcările ritmice, respirația profundă sau implicarea senzorială, pot activa sistemul nervos autonom într-un mod care promovează relaxarea, reduce stresul și îmbunătățește bunăstarea generală (Walker et al., 2022).

De exemplu, comportamentele de stimulare, cum ar fi legănatul sau legănarea, pot calma prin declanșarea ramurii parasimpatice a sistemului nervos autonom, ceea ce duce la o stare de odihnă și relaxare. În schimb, comportamentele stimulatoare mai dinamice, precum săriturile, pot activa ramura simpatică, crescând energia și vigilența.

Recunoașterea legăturii dintre stimming și expresia autonomă subliniază natura holistică a stimulării și influența sa asupra diferitelor sisteme corporale. Această înțelegere arată modul în care stimming-ul poate fi un instrument eficient de auto-reglare, sporind echilibrul emoțional și fiziologic.

Așadar, stimming-ul este un fenomen complex care implică sistemul somatosenzorial, sistemul limbic, nervul vag și expresia autonomă. Prin înțelegerea acestor conexiuni, dobândim o înțelegere mai profundă a importanței și efectelor pozitive ale  asupra reglării emoționale, integrării senzoriale, comunicării și bunăstării generale. Celebrarea și susținerea stimming-ului ca parte integrantă și valoroasă a neurodiversității umane este crucială pentru crearea unor comunități incluzive și de acceptare. Haideți să recunoaștem și să sprijinim diversele expresii ale sinelui prin puterea stimulării.

Aprofundarea în interacțiunea complexă a fiziologiei umane

În această explorare, vom examina trei scenarii distincte în care este evidentă interacțiunea complexă a proceselor fiziologice și neurologice umane. Aceste exemple prezintă interacțiunile profunde dintre diverse sisteme, cum ar fi sistemul somatosenzorial, sistemul limbic și nervul vag.

Exemplul 1: Admirarea unei priveliști

Imaginați-vă că vă aflați în vârful unui munte senin, contemplând o priveliște uluitoare a măreției naturii. În timp ce vă bucurați de frumusețea din fața dumneavoastră, observați un sentiment profund de calm care vă cuprinde. Această experiență de liniște poate fi atribuită interacțiunii dintre diverse procese fiziologice și neurologice.

În primul rând, sistemul somatosenzorial intră în joc pe măsură ce ochii dvs. captează culorile vii, detaliile complicate și peisajul vast. Intrarea vizuală stimulează receptorii senzoriali din ochi, trimițând semnale către creier. Cortexul somatosenzorial primește aceste semnale, permițându-vă să percepeți și să procesați informațiile vizuale. Această activare a sistemului somatosenzorial contribuie la experiența senzorială de a admira priveliștea.

În același timp, sistemul limbic, care joacă un rol vital în emoții și în reglarea emoțiilor, răspunde la priveliștea impresionantă. Amigdala, o componentă cheie a sistemului limbic, procesează răspunsurile emoționale și ajută la reglarea intensității acestora.

În acest caz, vederea priveliștii frumoase declanșează un răspuns emoțional pozitiv, provocând sentimente de pace, seninătate și bucurie. Sistemul limbic, inclusiv amigdala, lucrează în armonie cu alte regiuni ale creierului, cum ar fi hippocampusul (Jung et al., 2022), pentru a integra experiența emoțională și a forma amintiri asociate cu priveliștea.

Mai mult, nervul vag, componentă esențială a sistemului nervos autonom, devine activ în timpul acestui moment de seninătate. Nervul vag este o cale majoră prin care creierul comunică cu corpul, influențând diverse funcții corporale și reglând răspunsul autonom (Berthoud et al., 2021).

Pe măsură ce vă cufundați în priveliște, trăind un sentiment de liniște, nervul vag angajează ramura para-simpatică a sistemului nervos autonom. Această activare favorizează o stare de relaxare și scade nivelul de stres, ceea ce duce la un ritm cardiac mai lent, o respirație mai profundă și un sentiment general de calm. Nervul vag acționează ca o punte între minte și corp, facilitând o stare armonioasă de bine în timpul acestei experiențe pitorești.

Prin interacțiunea dintre sistemul somatosenzorial, sistemul limbic, nervul vag și expresia autonomă, actul de a privi o priveliște minunată devine o experiență imersivă și transformatoare. 

Stimulii vizuali activează sistemul somatosenzorial, în timp ce sistemul limbic răspunde cu emoții pozitive și formarea de amintiri de durată. În același timp, nervul vag orchestrează răspunsul autonom, promovând relaxarea și un sentiment general de bunăstare.

Exemplul 2: Pocnirea degetelor pentru a vă reaminti informații

Imaginați-vă că încercați să vă amintiți o anumită informație care pare să fie în vârful limbii, dar care nu vă este la îndemână. În încercarea de a vă împrospăta memoria, pocniți instinctiv din degete. Această acțiune fizică aparent simplă implică, de fapt, o interacțiune complexă a diferitelor procese fiziologice și neurologice.

În timp ce faceți clic pe degete, sistemul somatosenzorial intră în joc. Atunci când degetele intră în contact cu un obiect, receptorii senzoriali din piele sunt activați, trimițând semnale către creier (Georgopoulou et al., 2023). Aceste semnale sunt procesate de cortexul somatosenzorial, permițând perceperea și interpretarea feedback-ului tactil. Această implicare fizică a sistemului somatosenzorial formează o legătură senzorială între actul de a pocni din degete și căile neuronale asociate cu recuperarea amintirilor (Osanai et al., 2023; Villafane Barraza et al., 2023).

În același timp, sistemul limbic, care joacă un rol crucial în formarea memoriei și în procesarea emoțională, devine angajat. Acțiunea de a face clic pe degete activează sistemul limbic, inclusiv hippocampusul, care este implicat în consolidarea memoriei. Această activare stimulează formarea de asociații între acțiunea fizică și rețelele neuronale responsabile de reamintirea memoriei. Semnificația emoțională atașată acțiunii, cum ar fi anticiparea amintirii, consolidează și mai mult conexiunile neuronale din cadrul sistemului limbic (Gieske et al., 2023; Li et al., 2026; Wright et al., 2023).

În plus, nervul vag, o componentă cheie a sistemului nervos autonom, joacă un rol în acest proces. Nervul vag servește ca un canal de comunicare între creier și diverse organe din corp. În timp ce faceți clic pe degete, nervul vag transmite semnale care inițiază o cascadă de răspunsuri în cadrul sistemului nervos autonom. Această activare poate declanșa o schimbare subtilă în expresia autonomă, promovând o stare de concentrare sporită și de pregătire cognitivă pentru recuperarea memoriei.

Prin interacțiunea dintre sistemul somatosenzorial, sistemul limbic, nervul vag și expresia autonomă, actul de a face clic pe degete servește drept un mecanism multifațetat de reamintire a memoriei. Stimularea somatosenzorială creează o conexiune senzorială, în timp ce sistemul limbic facilitează formarea de asociații de memorie. În același timp, nervul vag și răspunsul autonom contribuie la o stare de pregătire cognitivă și la o atenție concentrată, sporind potențialul pentru o reamintire reușită.

Exemplul 3: Stimularea pentru relaxare

Imaginați-vă că vă simțiți stresat și copleșit după o zi lungă. Căutând un sentiment de calm și relaxare, decideți să vă angajați într-o activitate de autocalmare familiară: treceți-vă degetele printr-un bol cu pietre netede și reci. Pe măsură ce lăsați pietrele să alunece ușor printre degete, are loc o cascadă de răspunsuri fiziologice și neurologice.

Sistemul somatosenzorial prinde viață în momentul în care pietrele intră în contact cu vârful degetelor tale. Senzațiile tactile generate de textura netedă și de temperatura rece a pietrelor activează receptorii senzoriali din piele. Acești receptori trimit semnale către cortexul somato-senzorial, unde senzațiile sunt procesate și integrate. Experiența somato-senzorială oferă o concentrare senzorială și vă direcționează atenția de la gândurile stresante către momentul prezent.

În același timp, sistemul limbic, care este implicat în procesarea emoțională, devine angajat. Pe măsură ce interacționați cu pietrele, sistemul limbic percepe senzația de calmare și o interpretează ca pe un semnal de siguranță și relaxare. Acest lucru activează eliberarea de neurotransmițători și hormoni asociați cu emoțiile pozitive, cum ar fi serotonina și endorfinele. Activarea sistemului limbic întărește legătura dintre experiența somatosenzorială și răspunsul emoțional, promovând un sentiment de liniște și bunăstare.

Nervul vag, o componentă vitală a sistemului nervos autonom, joacă, de asemenea, un rol în acest proces. Pe măsură ce vă implicați în activitatea liniștitoare, nervul vag transmite semnale între creier și diferite organe din corp.

Această comunicare declanșează o serie de răspunsuri fiziologice care facilitează relaxarea, cum ar fi o scădere a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, precum și o creștere a activității digestive. Aceste răspunsuri fac parte din ramura para-simpatică a sistemului nervos autonom, adesea denumită răspunsul de "odihnă și digestie". Implicarea nervului vag în răspunsul de relaxare sporește și mai mult efectul calmant general al experienței somatosenzoriale.

Trecându-vă degetele prin pietre, vă implicați într-o experiență holistică care integrează sistemul somatosenzorial, sistemul limbic, nervul vag și expresia autonomă. Senzațiile tactile oferă o experiență de împământare și focalizare senzorială, în timp ce sistemul limbic interpretează activitatea ca fiind liniștitoare, eliberând neurotransmițătorii asociați cu relaxarea. Implicarea nervului vag facilitează o stare de calm prin inițierea unei cascade de răspunsuri fiziologice care promovează relaxarea și starea de bine.

Acest exemplu demonstrează legătura complexă dintre senzațiile fizice, procesarea emoțională și răspunsurile fiziologice. Angajarea în activități de auto-calmare ca aceasta poate servi ca un instrument puternic pentru gestionarea stresului și promovarea unui sentiment de calm. Înțelegând mecanismele care stau la baza jocului, putem aprecia mai bine beneficiile terapeutice ale stimulării și ale experiențelor senzoriale în promovarea bunăstării emoționale și a auto-reglării emoționale.

Înțelegerea implicării complicate a acestor sisteme interconectate în experiențele noastre de zi cu zi aruncă lumină asupra naturii complexe a cogniției și memoriei umane. Ea evidențiază modurile profunde în care acțiunile noastre fizice, emoțiile și răspunsurile fiziologice se întrepătrund pentru a susține procesele cognitive.

Recunoscând semnificația acestor interacțiuni, putem obține o apreciere mai profundă a rolului pe care îl joacă stimularea în abilitățile noastre cognitive și a modalităților unice prin care accesăm și recuperăm informații. De asemenea, ne aprofundăm aprecierea rolului pe care stimming-ul îl joacă în viețile noastre și importanța sprijinirii indivizilor în exprimarea unică a sinelui lor.

Bibliografie

Alvarez-Periel, E., Puig-Divi, V., & Hervás, A. (2021). Transcutaneous auricular vagus nerve stimulation increases eye-gaze on salient facial features and oxytocin release. Psychophysiology, 58(9), e13898. https://doi.org/10.1111/psyp.13898

Berthoud, H. R., Albaugh, V. L., & Neuhuber, W. L. (2021). Gut-brain communication and obesity: understanding functions of the vagus nerve. The Journal of clinical investigation, 131(10), e143770. https://doi.org/10.1172/JCI143770

Bhat, V., & Kennedy, S. H. (2018). Vagus nerve stimulation: A treatment in evolution. Cognitive and Behavioral Neurology, 31(2), 139–140. https://doi.org/10.1097/WNN.0000000000000155

Blakemore, S. J., Tavassoli, T., Calò, S., Thomas, R. M., Catmur, C., Frith, U., & Haggard, P. (2006). Tactile sensitivity in Asperger syndrome. Brain and cognition, 61(1), 5-13. https://doi.org/10.1016/j.bandc.2005.12.013

Cascio, C. J. (2010). Somatosensory processing in neurodevelopmental disorders. Journal of neurodevelopmental disorders, 2(2), 62-69. https://doi.org/10.1007/s11689-010-9046-3

Cascio, C. J., Moana-Filho, E. J., Guest, S., Nebel, M. B., Weisner, J., Baranek, G. T., & Essick, G. K. (2012). Perceptual and neural response to affective tactile texture stimulation in adults with autism spectrum disorders. Autism Research, 5(4), 231-244. https://doi.org/10.1002/aur.1224

Catani, M., Dell'Acqua, F., & Thiebaut de Schotten, M. (2013). A revised limbic system model for memory, emotion and behaviour. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 37(8), 1724-1737. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2013.07.001

Colzato, L. S., Sellaro, R., & Beste, C. (2017). Darwin revisited: The vagus nerve is a causal element in controlling recognition of other's emotions. Cortex, 92, 95-102. https://doi.org/10.1016/j.cortex.2017.03.017

Engineer, N. D., Riley, J. R., Seale, J. D., Vrana, W. A., Shetake, J. A., Sudanagunta, S. P., ... & Kilgard, M. P. (2011). Reversing pathological neural activity using targeted plasticity. Nature, 470(7332), 101-104. https://doi.org/10.1038/nature09656

Fallgatter, A. J., Neuhauser, B., Herrmann, M. J., Ehlis, A. C., Wagener, A., Scheuerpflug, P., ... & Riederer, P. (2003). Far field potentials from the brain stem after transcutaneous vagus nerve stimulation. Journal of Neural Transmission, 110(12), 1437–1443. https://doi.org/10.1007/s00702-003-0098-5

Georgopoulou, A., Hardman, D., Thuruthel, T. G., Iida, F., & Clemens, F. (2023). Sensorized Skin With Biomimetic Tactility Features Based on Artificial Cross-Talk of Bimodal Resistive Sensory Inputs. Advanced science (Weinheim, Baden-Wurttemberg, Germany), 10(30), e2301590. https://doi.org/10.1002/advs.202301590

Gieske, A., & Sommer, T. (2023). Independent effects of emotional arousal and reward anticipation on episodic memory formation. Cerebral cortex (New York, N.Y. : 1991), 33(8), 4527–4541. https://doi.org/10.1093/cercor/bhac359

Jung, S. J., Vlasov, K., D'Ambra, A. F., Parigi, A., Baya, M., Frez, E. P., Villalobos, J., Fernandez-Frentzel, M., Anguiano, M., Ideguchi, Y., Antzoulatos, E. G., & Fioravante, D. (2022). Novel Cerebello-Amygdala Connections Provide Missing Link Between Cerebellum and Limbic System. Frontiers in systems neuroscience, 16, 879634. https://doi.org/10.3389/fnsys.2022.879634

Lang, P. M., Sippel, W., Schmidbauer, S., Irnich, D., & Grafe, P. (2003). Functional evidence for P2X receptors in isolated human vagus nerve. Anesthesiology, 99(1), 232–235. https://doi.org/10.1097/00000542-200307000-00030

Li, X., Wang, H., Tian, Y., Zhou, S., Li, X., Wang, K., & Yu, Y. (2016). Impaired White Matter Connections of the Limbic System Networks Associated with Impaired Emotional Memory in Alzheimer's Disease. Frontiers in aging neuroscience, 8, 250. https://doi.org/10.3389/fnagi.2016.00250

Osanai, H., Nair, I. R., & Kitamura, T. (2023). Dissecting cell-type-specific pathways in medial entorhinal cortical-hippocampal network for episodic memory. Journal of neurochemistry, 166(2), 172–188. https://doi.org/10.1111/jnc.15850

Porges, S. W. (1997). Emotion: An evolutionary by-product of the neural regulation of the autonomic nervous system. Annals of the New York Academy of Sciences, 807(1), 62–77. https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.1997.tb51913.x

Villafane Barraza, V., Voegtle, A., de Matos Mansur, B., Reichert, C., Nasuto, S. J., & Sweeney-Reed, C. M. (2023). Parietal cortical alpha/beta suppression during prospective memory retrieval. Cerebral cortex (New York, N.Y. : 1991), 33(23), 11235–11246. https://doi.org/10.1093/cercor/bhad359

Waler, G., Booker, D., & J Young, P. (2022). Breathing in the polyrhythmic city: A spatiotemporal, rhythmanalytic account of urban air pollution and its inequalities. Environment and Planning C: Politics and Space, 40(3), 572-591. https://doi.org/10.1177/2399654420948871

Wright, B. M., Zhang, C., Fisher, R. R., Karmarkar, A. M., Bjork, J. M., Pugh, M. J., Hodges, C. B., Martindale, S. L., Wilde, E. A., Kenney, K., McDonald, S. D., Scheibel, R. S., Newsome, M. R., Cook, L. J., & Walker, W. C. (2023). Relation of Aerobic Activity to Cognition and Well-being in Chronic Mild Traumatic Brain Injury: A LIMBIC-CENC Study. Military medicine, 188(Suppl 6), 124–133. https://doi.org/10.1093/milmed/usad056

Zwack, C. C., McDonald, R., Tursunalieva, A., Cooray, A., Lambert, G. W., & Lambert, E. A. (2021). Does autonomic nervous system dysfunction influence cardiovascular disease risk in young adults with intellectual disability?. American journal of physiology. Heart and circulatory physiology, 320(2), H891–H900. https://doi.org/10.1152/ajpheart.00807.2020