Limbajul nonverbal al autismului ( TSA )

Acesta este un ghid general, al limbajului corpului autist, a limbajului nonverbal al autismului, extins și adaptat culturii noastre. Empatia autistă poate funcționa diferit de empatia non-autistă a persoanelor din afara TSA. Acest lucru se poate datora faptului că, creierele persoanelor autiste funcționează fundamental diferit față de creierele majorității fără autism. De la gust, la văz, la simțire și miros, diferențele de percepție dintre o persoană autistă și una neurotipică pot fi remarcabile.

Fiind un bărbat autist nediagnosticat, născut în anii 1980, am devenit extrem de conștient de diferențele mele față de majoritatea colegilor mei și față de societate, fără a putea să înțeleg de ce. Pasiunea mea au fost întotdeauna poveștile, de la sunet la cuvinte, mă cufund în natura lor ori de câte ori am ocazia. Îmi place să experimentez schimbările din poveste, chiar și din o melodie, fiecare nouă notă scoate la iveală o nouă poveste, o nouă trăire și să observ urmele lor în mine, semnele, chemările și comportamentul pe care îl am în urma acestor povești în timp ce îmi desfășor viața. Acest lucru este un deliciu intim. Fiecare dintre noi ne respectăm propriile ‘reguli’ și trăim vieți diferite, dar fiecare poveste, melodie, sunet aduce o nouă senzație și o nouă trăire cu mult mai mare predictibilitate decât diversitatea naturală a vieții trăite, astfel o combinație de poveste și viață crează o poveste vie cu empatie asupra vieții noastre de zi cu zi și față de cei din jurul nostru, cel puțin în inima mea!

Ce legătură are empatia cu limbajul corpului?

Empatia autistă poate funcționa diferit de empatia non-autistă. Acest lucru se poate datora faptului că sistemele de procesare senzorială ale celor mai multe persoane autiste funcționează diferit față de cele ale majorității non-autiste. De asemenea de cele mai multe ori o persoană autistă simte extrem de multă empatie însă nu o poate exprima, este o dereglare între ce simți cu ce ai nevoie să faci pentru a exprima acea empatie. De asemenea este probabil ca persoanele autiste să fi avut experiențe de viață foarte diferite față de persoanele care nu sunt autiste. Suntem mai predispuși să experimentăm experiențe adverse din copilărie, discriminări prin bullying la școală sau la serviciu și de multe ori avem diferite tipuri de abilități sociale.

De asemenea, ne folosim corpurile diferit. Majoritatea oamenilor își folosesc corpul pentru a-și regla modul în care se simt, pentru: a se liniști sau pentru a se motiva; să se concentreze mai bine; să dea drumul la presiunea emoțională acumulată sau să își exprime emoțiile. Gândește-te la a sări pe loc pentru a te trezi, roaderea unui pix când te concentrezi puternic, când dai din picior în așteptare sau aruncatul mâinilor în aer cu încântare. Persoanele autiste folosesc mișcări sau acțiuni repetitive pe parcursul zilei, din aceleași motive și multe altele. Adesea trebuie să folosim aceste stereotipii – stimulări ( stims )  în mod regulat și în mod repetat. Experimentăm frecvent lumea în mod diferit, iar stimming-ul ( stereotipiile ) oferă un reglaj de racordare senzorială, un sentiment de predictibilitate, control dar și ca o expresie a modului în care ne simțim.

Diferențele mele, experiențele senzoriale, sociale și fizice unice nu mă împiedică să empatizez, chiar îmi dau o nouă perspectivă. Sunt defapt priceput în a construi relații, să văd lucruri din perspective diferite și să mă conectez cu oamenii din jurul meu. Dar am învățat că nu-mi pot baza utilizarea personală a empatiei personale într-un mod tradițional. Am încercat să îmi pun alte întrebări, diferite de „cum m-aș simți eu?” sau „de ce aș face eu asta?”, tipuri de întrebări deseori puse când vorbim de empatie. Am ajuns să aleg, să întreb „de ce ar face asta acea persoană?”. Această întrebare funcționează și invers, din partea unei persoane neurotipice către mine.

Cu siguranță nu-mi pot folosi experiența corporală proprie pentru a comunica sau pentru a interpreta comunicarea altor persoane. Și când persoanele fără autism interpretează limbajul corpului meu autist pe baza utilizării lor personale a comunicării non-verbale, mă interpretează greșit frecvent. Când învățăm să citim cu exactitate stimms-urile sau modul de vedere diferit a realității altor persoane, vedem că acestea sunt o formă de comunicare la fel ca toate celelalte limbaje ale corpului.

Să discutăm despre limbajul corpului autist

Multe persoane autiste, femei, bărbați, care au fost diagnosticate la vârsta adultă au exprimat clar un interes sporit în modul în care funcționează limbajul corpului lor și a celor din jur dar au studiat și teorii din psihologie și științele sociale pentru a afla cum acționează alte persoane. Mulți dintre noi ne-am dus studiile la un nivel atât de avansat încât am putut să ne "ascundem autismul", astfel încât să ne putem încadra perfect cu colegii noștri – ei bine inițial doar încât să fim hărțuiți puțin mai puțin la școală, dar nu am fost niciodată total convingători!

Nici noi nu ne-am convins pe noi și adesea adulții autiști simt o pierdere a simțului propriu de identitate, o degenerare a abilităților personale și a funcției centrale datorită depresiei agravate de autonegare și un impact negativ asupra sănătății fizice și a bunăstării noastre mentale prin lipsa de racordare la sine, astfel mulți, ajung să nu poate să se deplaseze din activități toxice ale organismului pe bază de incapacitatea corpului de a se susține energetic. Toate aceste aspecte chimice și simptome fiind ușor descrise în PTSD, depresie și în dezacordarea de sinele propriu.

Învățarea limbajului corpului propriu, oricât de diferit este de a celor din jur, acceptarea propriului sine și a altor comunicări sociale dar și acceptarea cel puțin a părinților noștri a diferențelor noastre sunt esențiale pentru a trăi o viață funcțională de bază. Aceste perspective mi-au permis să înțeleg mai bine oamenii, să imit mai bine, să îmi dau seama de faptul că motivațiile interne a celorlaltor oameni sunt pot fi diferite de ale mele, ca au nevoi diferite de mine, am învățat să mă accept mai bine, să mă adaptez la diferite contexte și situații mai eficient și în cele din urmă, să mă încadrez mai ușor. În general, a fost benefic. Îmi doresc sincer ca persoanele care nu sunt autiste să aibă la fel de multă curiozitate și dăruire pentru a ne înțelege pe cât avem noi pentru a le înțelege.

Cum arată limbajul corpului autist?

În același mod în care nu putem face generalizări despre limbajul corpului non-autist, nu putem generaliza nici despre limbajul corpului autist. Nu există niciun ghid care traduce limbajul corpului autist într-o comunicare non-autistă, însă putem explica cadrul în care acest limbaj se întâmplă și ce semnifică! Fiecare om este unic și deși există câteva moduri similare de utilizare a comunicării non-verbale, există multe variații – și chiar unele diferențe majore în comportamentul nonverbal al persoanelor autiste. Putem interpreta asta în sensul în care a arăta OK în majoritatea culturilor occidentale înseamnă aprobare, în timp ce în unele țări poate fi o insultă și / sau un tabu social, de exemplu.

Chiar și în cadrul aceleiași culturi există variații bazate pe sex, vârstă, etnie și alte diferențe individuale în comunicare. Fiecare persoană care vorbește are tonul său, accentul său, vocea sa, toate unice. Fiecare persoană autistă își va folosi corpul pentru a comunica diferite lucruri în moduri diferite, uneori ca o formă interactivă de comunicare și alteori ca o fromă pur expresivă.

Un ghid general pentru a înțelege limbajului corpului în autism ( TSA )

Cel mai bun ghid este să fii o persoană curioasă, să nu judeci și să nu iei lucrurile personal ( mai ales dacă observi o intensitate emoțională ridicată), să ai o minte deschisă și să cunoști fiecare persoană în mod individual – indiferent de neurologie sau fond. Mai presus de toate, amintește-ți cât de multă procesare adițională face o persoană autistă.

Iată câteva exemple de limbaj corporal a persoanelor autiste, copii, femei, bărbați și cum ar putea fi interpretat:

1. O expresie facială ”goală” sau ”rece” nu înseamnă că persoana este tristă, supărată, lipsită de abilități cognitive, că nu-i pasă, nu are empatie sau orice altceva. Ar putea însemna că se concentrează cu atenție asupra ta, a altceva, asupra unui stimul care deranjează, pe care tu nu îl percepi sau nu mai au energiea pentru a exprima o expresie facială „corectă” dpdv social.
2. Utilizarea eficientă a limbajului corpului non-autist pentru o persoană autistă poate folosi cantități mari de energie și necesită un nivel ridicat de coordonare și implicare a abilităților motorii cât și mentale. Multe din acțiunile ce se întâmplă inconștient pentru o persoană neurotipică sunt procesate conștient la un nivel ridicat de detalii. O persoană autistă poate avea de asemenea diferențe de procesare care afectează modul în care își coordonează membrele – poate că sunt dispraxice etc.
3. Lipsa utilizării gesturilor sau a limbajului corpului nu trebuie interpretată ca persoana dezinteresată sau închisă. Nici nu ar trebui privit că persoana autistă „nu înțelege” gesturile sau limbajul corpului. Poate fi, în cele mai multe cazuri, aceeași situație ca la exemplul 2.
4. Diferențele de procesare pot însemna că o persoană poate dori sau intenționează să utilizeze gesturi sau un limbaj corporal, dar acțiunile și vorbirea sa sunt desincronizate – care care, de asemenea, pot fi desincronizate cu emoțiile resimțite – ceea ce rezultă într-un limbaj corporal ce spune un lucru, un ton vocal care spune alt lucru și cuvinte care exprimă, iar, alt lucru. Adevărul fiind la mijloc, spre exemplu, dacă o persoană autistă stă cu corpul aproape înghețat, zâmbește și spune ”ce bicicletă frumoasă!” cu un ton foarte ridicat aparent agresiv – este posibil să se simtă relaxat și bucuros în preajma ta, să fie entuziasmat că vede o bicicletă frumoasă și de asemenea în fundal să se simtă frustrat că nu are și ea acea bicicletă. Persoanele autiste sunt deseori de o sinceritate fără compromis, deci o interpretare relaxată a acestor factori poate fi cel mai des, cea mai bună soluție.
5. Diferențele de procesare senzorială mai pot însemna că persoana autistă procesează informații despre care alții nici măcar nu sunt conștienți – sunetul vorbirii din camera alăturată; strălucirea luminilor fluorescente; eticheta din spatele sacoului; muzica de pe fundal; faptul că podeaua e mai înclinată sub piciorul stâng decât sub piciorul drept. Toate aceste distrageri au impact asupra fluxului natural al limbajului spontan al corpului unei persoane autiste.
6. Persoanele autiste își pot reprima nevoia de a-și regla simțurile prin mascare (din cauza stigmatizării și pentru că experimentăm frecvent intrări senzoriale de care alții nu sunt conștienți). Stimularea prin stereotipii ne poate ajuta să reglementăm aceste simțiri, dar din frica de a fi discriminați ajungem să ne reprimăm stereotipiile. Aceasta înseamnă că putem rămâne dereglați emoțional și comunicarea devine greoaie. Comunicarea este întotdeauna mai eficientă atunci când partenerii de comunicare sunt reglați emoțional, deci acceptarea stimms-urlor ( a stereotipiilor ) poate fi cheia unei mai bune comunicări.
7. În cazul în care o persoană are stimming ( stereotipii ) în timp ce interacționează cu tine, este probabil că o face pentru a-și amplifica abilitățile de comunicare. Așa își poate regla emoțiile sau așa poate să gândească mai clar,  gestionându-și anxietatea.
8. Dacă simți îngrijorare, sau disconfort de faptul că o persoană are stimms-uri ( stereotipii ) în interacțiunea cu tine. Întreabă. Verifică ce simte acea persoană, o vei ajuta și te vei ajuta și pe tine.
9. Dacă cineva alege să interacționeze cu tine în timp ce are stimming ( stereotipii ), probabil se simte suficient de în siguranță și de confortabil pentru a putea să fie natural în compania ta – privește acest lucru ca pe un compliment. Nu este întotdeauna necesar să înțelegem de ce un lucru se întâmplă pentru a-l accepta și aprecia.
10. Îmbrățișează stimming-ul ( stereotipiile ), acestea au un sens. Încearcă să cunoști și alte persoane autiste, de toate vârstele, copii, adolescenți, adulți, astfel încât să înțelegeți ce înseamnă limbajul lor corporal pentru ei.
11. Contact vizual. Unor persoane autiste le place, altora nu. Unii consideră că este dureros. Alții, ca mine, consideră că este un act foarte intim, apropiat, plin de însemnătate și adânc, și prefer să îl am cu oameni care îmi sunt apropiați și de asemenea contactul vizual la mine este inexistent cand încerc să ascult pe cineva care spune lucruri foarte detaliate, nu pot fi atent atât la ceea ce spune cât și la trăirea sa. Lăsați persoana autistă să preia conducerea și să nu interpretați lipsa lor de contact vizual ca o lipsă de interes. Dacă este dureros pentru ei, dar nu pentru și pentru tine, nu ar face sens să fii tu persoana care dă de la ea pentru a ajuta o persoană care suferă și nu invers? Ia în considerare modul în care majoritatea dintre noi privim în altă parte atunci când ne gândim profund la ceva – și amintiți-vă toate celelalte lucruri pe care le procesează o persoană autistă.
12. Persoanele autiste pot avea un sentiment de propriocepție redus, ceea ce înseamnă că nu primesc semnale care le spun unde sunt diferitele părți ale corpului lor. Sau la polul opus o propriocepție extrem de ridicată, fiind mereu deranjați de toate detaliile de pe fiecare cm a corpului lor. Acest lucru poate face mai dificilă utilizarea gesturilor și a limbajului corpului.
13. Diferențele proprioceptive pot însemna, de asemenea, că o persoană folosește mai multă sau mai puțină forță decât este nevoie pentru a finaliza o acțiune (ați luat vreodată o ceașcă de cafea aproape goală, crezând că este plină și ați folosit suficientă forță pentru a o arunca peste tot? Da, pentru unele persoane autiste asta este o realitate zilnică!). Acest lucru poate da impresia unei persoane furioase sau chiar agresive atunci când nu este, pur și simplu din cauza modului în care își folosește membrele atunci când comunică.
14. Bucură-te de interacțiune așa cum este. Nu trebuie să înțelegi totul pentru a te bucura de o persoană. Am pierdut o mulțime de interacțiuni pozitive, pentru că sunt atât de concentrat pe „a face bine”, a „fi perfect”, încât am pierdut motivul pentru care eram acolo. Întreabă, fii o persoană curioasă, împărtășește cu cealaltă persoană ce te deranjează pe tine în viață, ascultă la rândul tău fără să te gândești mereu ce răspuns să dai și încearcă să reduci conotațiile de bine și rău după niște noțiuni ce nu se aplică unei persoane autiste.

Înțelegerea prin curiozitate a comportamentului și preferințelor fiecărei persoane este cel mai important ghid rapid

Acestea sunt exemple documentate, discutate cu alte persoane autiste și experimentate de mine, ca persoană autistă, dar sunt menite, de asemenea, să sublinieze tiparul mai larg al individualității autiste. Aceste exemple de interacțiuni și alte interacțiuni similare oferă o piatră de temelie către o mai bună înțelegere între diferitele comunități umane.

Dacă acest articol ți-a fost de folos și dorești să ne susții să creștem și să creăm și mai multe resurse utile gratuite poți dona dând click aici și apăsând una din opțiunile de donație de la capătul paginii.

Alătură-te grupului „Autismul explicat de autiști” pe Facebook, pentru resurse.

Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.