Autiștii sunt leneși, neinteresați ori opoziționiști? Despre funcția executivă.
Autiștii sunt opoziționiști, leneși, dezinteresați, nu încearcă destul, fără motivație, nu doresc nimic, nu fac nimic... acestea sunt cuvinte pe care multe persoane nonautiste le folosesc pentru a ne descrie în anumite momente, din persepctiva lor. Vom vorbi astăzi despre funcția executivă/disfuncția executivă și cum acestea au un rol important în menținerea vieții de zi cu zi. Acesta este articol care te va ajuta să înțelegi și dacă ești o persoană autistă... să te înțelegi.
Mi se pare amuzant că, pentru a realiza acest articol, a trebuit să lupt împotriva propriei disfuncții executive pe parcurs, dar, în cele din urmă, am reușit, și suntem aici. Deci, să începem. Funcția executivă este un subiect foarte complex, fiind o funcție a minții și creierului care, de fapt, nu este încă foarte bine înțeleasă.
Introducere:
Funcția executivă cuprinde o gamă largă de abilități, precum planificarea, luarea deciziilor, rezolvarea problemelor, memoria de lucru, reglarea atenției, inițierea sarcinilor și autocontrolul. Aceste abilități sunt esențiale pentru navigarea vieții de zi cu zi și pentru atingerea obiectivelor personale și profesionale.
Cu toate acestea, pentru indivizii din spectrul autist, funcția executivă poate fi o provocare semnificativă. Persoanele autiste pot întâmpina probleme cu abilitățile de funcționare executivă din cauza diferențelor în dezvoltarea și procesarea creierului. Acest lucru poate duce la dificultăți în completarea sarcinilor, gestionarea timpului și reglarea emoțiilor.
Acest articol va analiza dificultățile specifice cu care se confruntă persoanele autiste în ceea ce privește funcționarea executivă, precum și strategii și instrumente care pot ajuta la îmbunătățirea acestor abilități. Prin explorarea subiectului funcției executive în autism, ne propunem să oferim informații valoroase și resurse pentru indivizii din spectru, familiile și îngrijitorii lor.
Ce este funcția executivă și disfuncția executivă?
Prima definiție este că funcția executivă este un set de procese cognitive care ne permit să gestionăm, controlăm și să reglăm gândurile și acțiunile noastre. A doua definiție pe care am auzit-o este că funcția executivă reprezintă un set de procese mentale care permit unei persoane să conecteze experiența din trecut și memoria de lucru cu situația prezentă și acțiunile sale în momentul respectiv.
Disfuncția executivă, un efect secundar al stresului:
Stresul poate avea un impact semnificativ asupra funcției executive, dezordonând-o. Când indivizii sunt sub stres, creierul lor își abate resursele departe de lobul frontal și către regiunile mai primitive, precum amygdala. Acest lucru poate duce la o reducere a capacității de a reglementa emoțiile și comportamentul, a inhiba impulsurile și a lua decizii. În plus, eliberarea de hormoni de stres, precum cortizolul, poate deteriora în continuare funcția cognitivă, inclusiv memoria de lucru, atenția și luarea deciziilor.
Această perturbare a funcției executive poate rezulta într-o gamă largă de simptome, printre care uitarea, impulsivitatea, lipsa organizării și dificultatea cu prioritizarea. Indivizii sub stres pot să înceapă și să urmeze cu dificultate sarcinile, ceea ce poate duce la amânare și la un deficit de productivitate.
În plus, stresul poate agrava condițiile existente care afectează funcția executivă, precum ADHD-ul, depresia și tulburările anxioase. În unele cazuri, efectele secundare ale stresului asupra funcției executive pot fi atât de severe încât afectează viața de zi cu zi și au un impact semnificativ asupra relațiilor personale și profesionale.
Disfuncția executivă, un efect secundar al cererilor și experimentelor dezorganizate:
Disfuncția executivă poate fi un efect secundar al prea multor cereri dezorganizate, "experimente" asupra persoanei autiste și încercarea de intervenții aleatorii, fără a lua în considerare experiențele și nevoile unice ale individului. Acest lucru poate avea loc atunci când persoanele bine intenționate, inclusiv profesioniștii medicali și îngrijitorii, prescriu tratamente și intervenții bazate doar pe diagnosticul de autism, fără a lua timp pentru a înțelege provocările și punctele forte specifice individului. Această abordare poate duce la o gamă împrăștiată și confuză de intervenții, fără o direcție clară sau înțelegere a ceea ce ar putea fi util.
Supracompensarea unei persoane autiste cu prea multe intervenții, fără a-i fi validate nevoile și experiențele particulare, poate duce la un stres crescut, frustrare și o scădere suplimentară a capacităților de funcționare executivă. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra calității vieții generale a individului și capacității acestuia de a participa la activitățile cotidiene, ducând la sentimente suplimentare de suprasolicitare și confuzie.
Importanța de a vedea persoana:
Dau în fiecare zi de părinți care întreabă "Am un copil autist, cum pot să-l ajut?", fără a menționa cine este copilul, ce provocări întâmpină, ce îi place persoanei, ce nu îi place, ce vrea să facă, ce nu vrea să facă. În multe cazuri, părinții nu pot răspunde la întrebări simple despre copilul lor precum "ce le place", "ce doresc să facă". Uneori, persoana autistă nici măcar nu are dificultăți mari; vorbește, este moderat prietenoasă și cu multe pasiuni. Însă, din cauza diagnosticului, părinții șterg întregul copil și sunt preocupați pentru viitorul său fără niciun fond în afară de teama inițiată de diagnostic. Astfel, începe introducerea copilului în experimente și "tratamente", doar pentru ca părinții să-și potolească teama și incertitudinea.
Este nefericit, dar comun, ca părinții copiilor autiști să caute ajutor fără a înțelege cu adevărat calitățile unice, abilitățile, interesele și provocările copilului lor ca persoană/copil. Acest lucru poate duce la o viziune îngustă asupra copilului, ca fiind definit doar de diagnosticul de autism, în loc de a fi văzut ca o persoană întreagă cu propria personalitate genuină, puncte forte/puncte slabe, și aspecte pe care le comunică activ în felul său, și nu în moduri așteptate. Ca rezultat, acești părinți pot să se concentreze doar asupra ”corecției” deficitelor posibile sau problemelor teoretice, fără a lua în considerare individualitatea și dorințele copilului.
Această abordare poate duce la eforturi bine intenționate, dar greșite de a "trata" sau "vindeca" autismul, prin intermediul diverselor intervenții sau "strategii", care pot să nu fie adaptate nevoilor și dorințelor specifice ale persoanei. Această abordare nu numai că ignoră forțele și talentele persoanei autiste, ci poate fi, de asemenea, distructivă și traumatizantă pentru individ.
Prin urmare, este important ca părinții și îngrijitorii să adopte o abordare mai holistică, care valorifică și susține calitățile specifice și obiectivele individuale ale persoanei autiste. Acest lucru poate implica dedicarea timpului pentru a cunoaște copilul, inclusiv ce îi place, ce nu îi place și ce dorește sau nu să facă. Acest lucru va permite intervenții mai specifice și mai eficiente care să prioritizeze binele copilului și nevoile sale reale, nu fricile părinților ori ale celor din jur.
Prin aceasta, se poate reduce stresul și se poate reglementa capacitatea de funcționare executivă, ceea ce poate duce la o îmbunătățire a calității vieții în general pentru persoana autistă.
Exemple de disfuncție executivă:
O să vă dau câteva exemple de procese sau lucruri care afectează funcția executivă în viața de zi cu zi. Unele dintre acestea sunt: planificare, memorie de lucru, atenție, rezolvare de probleme, raționare verbală, inibiție, flexibilitate cognitivă, inițierea acțiunilor. Deci, ce înseamnă toate acestea este că funcția executivă afectează capacitatea unei persoane de a identifica o problemă, de a se organiza și a prioritiza, de a descompune o sarcină în pași mai mici, de a rămâne concentrată și de a finaliza o sarcină. Totodată, funcția executivă afectează capacitatea de a apela la memoria de lucru și, poate cel mai enervant din toate, afectează în mod real capacitatea unei persoane de a se monitoriza pe sine.
Așadar, poate fi dificil pentru o persoană cu disfuncție executivă să înțeleagă ce nu merge bine. Persoanele cu o disfuncție executivă au o funcție executivă atipică, într-un fel. De asemenea, vor avea probleme cu întrebările fără un răspuns clar și sarcinile fără un scop concret, iar când li se spune să facă ceva, ei nu sunt siguri cum să o facă, sau nu li s-a dat suficientă instrucție sau instrucțiuni specifice. Prin urmare, cel mai probabil veți obține rezultate optime atunci când comunicați sau când cereți ceva cât mai clar unei persoane cu disfuncție executivă.
Dacă sunteți foarte specific în ceea ce doriți, oferiți multe detalii. Este important să oferiți instrucțiuni pas cu pas. Dând comenzi generale și spunându-ne să curățăm doar bucătăria, de exemplu, poate duce la o persoană cu disfuncție executivă învârtindu-se în bucătărie, copleșită de toți pașii pe care nu îi poate descompune singură sau care sunt foarte dificil de făcut, rămânând, astfel, prinsă în spirala disfuncției executive, similară sentimentului de frustrare și uneori chiar panică. Panică pentru că știți ce doriți să faceți, dar nu puteți să vă coordonați creierul să se organizeze singur destul de mult pentru a face, realmente, ceea ce doriți.
Este disfuncția executivă ca și procrastinarea sau lenea?
Din exterior sau pentru persoanele care nu știu despre disfuncția executivă, problemele cu funcția executivă pot fi interpretate adesea ca fiind lene sau ca având o etichetă de performanță slabă, când, de fapt, nu e cazul deloc. Procrastinarea și disfuncția executivă sunt două lucruri complet diferite.
O persoană care procrastinează poate să facă ceea ce trebuie să facă, își amintește ceea ce trebuie să facă și dacă s-ar așeza, ar putea să împartă planul în pași, să completeze pașii și să treacă de la o activitate la alta. Dar o persoană cu disfuncție executivă, chiar dacă își amintește chiar ceea ce ar trebui să facă în primul rând, ceea ce o împiedică este, probabil, faptul că nu reușește să se tranziționeze de la ceea ce face pe moment.
Poate că sarcina trebuie să fie împărțită și noi suntem incapabili să facem asta, acumulând multă anxietate și stres, deoarece există ceva ce știm că trebuie să facem sau ceva ce chiar vrem să facem, indiferent dacă e distractiv sau nu. Dar nu putem ajunge acolo. Este de parcă te-ai lovi de un perete în creierul tău. Este de parcă ai fi blocat în loc. Când vine vorba de persoanele autiste și problemele cu funcția executivă, poate fi greu să se stabilească exact ce este ce. Uneori este imposibil să se afle exact ce se întâmplă cu creierul.
În ceea ce privește disfuncția executivă, există unele similitudini și interconectări cu tulburarea de procesare senzorială. Când o persoană cu simțuri atipice devine suprasolicitată, poate experimenta aceeași frustrare, același fel de blocare și capacitatea de a schimba sarcina pentru a identifica problemele sau pentru a părăsi situația care le cauzează să fie supraîncărcate; există mulți oameni autiști care au dizabilități intelectuale sau cognitive asociate, care pot să arate ca disfuncție executivă sau pot cauza disfuncție executivă. Dar să spunem că, probabil, fiecare persoană autistă va avea probleme cu funcția executivă în viața lor la un moment dat.
Cum este să ai disfuncție executivă?
Așa că, atunci când vine vorba să explicăm ce înseamnă să trăiești cu disfuncție executivă, este un pic dificil, deoarece acest aspect afectează aproape fiecare parte a vieții tale. Când ai disfuncție executivă, probabil te confrunți cu ea aproape zilnic. Deși, precum în cazul celor mai multe specificații legate de aspectul neurologic al persoanelor autiste, cantitatea de stres din viața ta, cât de mult ai dormit, dacă ești bolnav, dacă ești obosit etc., pot afecta funcția ta executivă. Așa că poate fi mai rău sau mai bine în zile diferite, săptămâni diferite. Se pare că oameni cu disfuncție executivă, se confruntă cel mai des cu probleme în legătură cu școala sau jobul. Ceea ce are sens, deoarece sistemul nostru de școlarizare este construit în jurul majorității neurotipice și, prin urmare, nu face o treabă foarte bună în a se concentra pe acești copii.
Sistemul educațional nu e structurat în așa fel încât să acomodeze copiii autiști, care au probleme de disfuncție executivă și, bineînțeles, cred că majoritatea persoanelor autiste, până la vârsta adultă, au experimentat problemele de disfuncție executivă și necesitatea de acordare a unor ajutoare în anumite domenii, pentru a putea să facă o treabă bună. Să vă dau un exemplu, un copil cu disfuncție executivă probabil va părea dezorganizat, poate avea un birou și un rucsac în dezordine, poate pierde teme sau să uite că are teme de predat și nu este neobișnuit să existe o performanță slabă la școală; un copil poate să facă foarte bine într-o zi și mai puțin bine ziua următoare. Explicația? Natura creierului nostru. Felul în care stresul și 1000 de factori diferiți afectează funcționarea noastră. Fiecare copil este diferit. Poate fi greu să se găsească acomodarea și metodele de învățare care să ajute un copil cu disfuncție executivă.
De exemplu, dacă le oferi o agendă pentru a-și scrie temele zilnice, atunci nu este neobișnuit ca un copil cu disfuncție executivă să uite complet de agendă, să uite să scrie în ea, să o piardă și apoi, dacă chiar scriu tema în agendă, există șansa ca, atunci când ajung acasă și o deschid pentru a citi ce trebuie să facă, vor ști ce trebuie să facă, dar le va fi greu să înceapă. Cred că cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a ajuta copiii să învețe mai bine și să aibă o experiență mai bună la școală este să întrebi ce cred ei că ar ajuta. Copiii sunt mai conștienți de abilitățile și limitările lor decât adulții știu, și pot avea idei foarte bune. În general, am auzit de succes cu amintiri vizuale, cum ar fi grafice sau o programare zilnică cu imagini, pentru a ajuta copiii și adulții cu disfuncție executivă să se concentreze asupra a ceea ce vor să facă. De asemenea, rezultatele se observă prin oferirea atenției unu-la-unu din partea unui profesor sau unui asistent.
Adulții cu disfuncție executivă au experimentat multe dintre aceleași dificultăți:
De exemplu, dacă setăm o alarmă, nu există garanția că vom reține pentru ce este alarma, că nu vom pierde telefonul între timp sau că, atunci când ceasul sună, vom putea să ne transferăm activitatea, iar în momentul în care ne apucăm să îndeplinim sarcina, nu ne vom simți copți și creierul nostru nu se va opri complet. O faptă ușor frustrantă, pe care am descoperit-o în viața mea și apoi am auzit-o de la alte persoane cu probleme de funcționare executivă, este că a avea un mediu ordonat și curat este un factor garantat de succes. Eu când nu pot să fac ordine, îmi chem prieteni ori angajez o persoană care să facă ordine, altfel viața mea intră în declin și nu o pot redresa. Cu cât sunt mai multe informații senzoriale și lucruri în mediu, cu atât mai multe există pentru creierul nostru să sorteze și să proceseze, iarasta este funcționare executivă. Deci, puteți folosi toată funcția executivă într-un mediu dezordonat sau cu oameni stresați cu reacții de teamă în jur.
Concluzie:
Poate fi dificil ori extrem de ușor să fii lângă o persoană cu disfuncție executivă, deoarece acestea au probleme în organizare și înțelegerea faptului că funcția lor executivă este scăzută și contează mult câtă discuție deschisă ai zilnic legat de aceste teme. Nu există soluții rapide, fiecare persoană fiind diferită. Cel mai bine este să cauți alte persoane cu disfuncție executivă și să le întrebi cum procedează. Disfuncția executivă poate fi grea și poate ne face să ne simțim proști, incompetenți, leneși ori imbecili uneori, ca și cum nu vrem să facem lucrurile. Dar asta este. Pur și simplu nu poți să faci. E precum ceea ce încerci să îți imaginezi este prea mare și creierul tău nu poate să o proceseze. Poate fi ușor să te simți singur și să cazi în depresie, așa că trebuie să-ți amintești că ești om și că să fii cu dizabilități într-o lume fără nicio conștientizare poate fi greu, dar ai ajuns până aici. Să știi că lupta ta este total validă și nu ești leneș!
